Reportaje/Povești
-
Video și foto. Spectacolul naturii pe Pietrele Albe, în masivul Vlădeasa!
„Întrebând un montaniard singuratic dacă nu-l deprimă singurătatea m-a privit cu uimire: avea dreptate, nu era singur, își avea muntele.” (Eugen Barbu) Despre Pietrele Albe am mai scris dar impresia acestui loc din Munții Apuseni te răscolește de fiecare dată. E un fior plăcut, e pacea pe care ți-o oferă muntele. Și totuși, e atâta viață în tăcerea aparentă a acestor munți. Trebuie doar să ai răbdare, curând poți asculta simfonia scrisă și rescrisă pentru toți montaniarzii care ocupă un loc în amfiteatrul masivului Vlădeasa, scena fiind chiar aceste Pietre. Traseul în circuit de vizitare a masivului Pietrele Albe pornește de la Mina Veche. Complexul calcaros cu o mulţime…
-
Video și foto. Huda lui Papară, locul în care se nasc legende!
„Prezentul este acel timp în care timpul atinge eternitatea” „C.S. Lewis” Huda lui Papară este, cu adevărat, locul care a ținut în viață legenda zeului suprem al dacilor dar și tradiția șolomonarilor. Peștera a fost locuință și loc de cult pentru sute de generații preistorice. Aici s-a retras regele zeu al dacilor, Zamolxes, făcând din acest loc cale spre alte lumi. Tradiția Apusenilor, a Trascăului spune că faptul că în zi senină de vară, fără nici un semn special, apa Văii Morilor își înzecește debitul pentru câteva ore, măturând în cale animale, căpițe de fân de pe lunci, uneori chiar oameni, nu putea avea decât o explicație. În peștera…
-
Povestea superbă a moților din Apuseni, urmași ai triburilor celtice!
Ei sunt oamenii din Țara de Piatră. Acei inși puternici, dârji și neclintiți de vreme și vremuri. Despre moţii care își duc viața în Munţii Apuseni se spune că ar fi descendenții direcţi ai dacilor şi chiar ai agatârşilor, un popor care a trăit cu mult timp înainte de Hristos. Totodată sunt și autori care susţin că moţii sunt urmașii triburilor celtice care au locuit în Antichitate zonele înalte ale Apusenilor. „Moţii sau Ţopii sunt urmaşii direcţi ai dacilor şi ai coloniilor romane, aduse de împăratul Traian în urma ocupărei Daciei în anul 105 după Christos, în scopul de a o coloniza şi de a putea munci şi exploata…
-
Legenda Detunatelor din Apuseni: iubirea interzisă dintre un uriaș și-o zână!
În Țara Moților, legendele sunt purtate din loc în loc de cei care mai trăiesc încă în acești munți. Sus în Apuseni, pădurea, stâncile, copacii, au suflet străvechi, care respiră viață dinaintea venirii oamenilor. Iar moții își bucură sufletul cu aceste povești nemuritoare. A fost odată… pe vremea când uriașii și zânele își împărțeau traiul tihnit peste aceste tărâmuri. Și totuși separați unii de alții. Într-o noapte, fiul mai marelui uriașilor a rămas peste noapte în pădure și a fost trezit de vocea suavă a unei zâne. Tânărul uriaș s-a îndrăgostit pe loc de frumoasa făptură. Cu toate acestea, dragostea lor era imposibilă, deoarece uriașii și zânele se…
-
Video și foto. Biserica fortificată de la Văleni! În Țara Călatei, la poale de Apuseni!
Transilvania, Țara Călatei, poale de Apuseni. Natură, patrimoniu, istorie și legende. Locuri de vizitat în tihnă, explorate la pas. O bucurie imensă ne cuprinde sufletul când pășim prin vechile așezări ale Transilvaniei, destinații în care arhaicul, aroma generațiilor trecute se mai simte. E o lume care și-a păstrat tradițiile! Asta am descoperit la Văleni, în comuna Mănăstireni din județul Cluj, când ne-am dus să vedem Biserica fortificată de acolo. Am ajuns într-o zi de duminică, chiar după slujbă. Ce sentiment odihnitor. E sfârșit de mai iar natura s-a dezlănțuit cu putere. Totul e de un verde crud care îți dă, la propriu, sănătate! Iar satul… ce imagine! De sus,…
-
Foto superb. Minunea din Țara Călatei: rezervația de liliac sălbatic!
Undeva, în Țara Călatei, niște flori pastelează superb relieful cu care Dumnezeu a înzestrat aceste locuri. Nu departe de drumul european care traversează Izvorul Crișului din județul Cluj poți descoperi o minune a naturii. Una dintre comorile atât de puțin cunoscute din această parte a Transilvaniei: rezervația de liliac sălbatic. Dealul Riszeg domină domol Izvoru Crișului, iar cei care aventurează preț de o oră până sus pe culme primesc o răsplată pe măsură. E priveliștea minunată asupra împrejurimilor, a ceea ce se cheamă Țara Călatei, a satului care se găsește la poale până la Șaula, Huedin, Sâncraiu și Păniceni. Un tablou care surprinde sugestiv povestea vieții vechilor așezări de aici.…
-
Video. Mănăstirea Sub Piatră, Meteora Apusenilor!
„Ţara lor e Ţară nu e glumă, Nu-i desenaţi nicicând hotare hâde, Aici e mai mult suflet decât humă Şi Dumnezeu din ceruri le surâde!” (Nicolae Nicoară Horea) Există în Apuseni o mănăstire care își ilustrează perfect denumirea. Se numește Sub Piatră și se găsește, într-adevăr, într-un loc adăpostit de pereți de piatră. Stâncile aparțin masivului Bedeleu, iar mănăstirea se ivește primitoare credincioșilor care bat drumul până acolo pentru o gură de aer curat, de liniște și de rugăciune. Am urcat pe drumul îngust și abrupt până pe platoul de Sub Piatră. Curios, în ciuda maiestuozității munților de aici și a solemnității pe care o impune viața în micuța…
-
Video. Duminica Tomii. Segagea, locul din Apuseni unde credința a stat dreaptă!
„Singuri, acum în marea ta poveste, Rămân cu tine să mă mai măsor,Fără să vreau să ies biruitor.Vreau să te pipăi şi să urlu: „Este!”(Tudor Arghezi) De câte ori urc pe Valea Arieșului, deși fac itinerariul de când mă știu copil, teribilul sentiment e mereu același: că redescopăr sau că privesc pentru prima dată locuri care până atunci s-au lăsat ascunse ochiului. O impresie similară am avut când am urcat în Segagea, un sat ascuns din Apuseni, dar cu istorii încă vii, povestite la colț de drum de bătrânii care încă îl mai locuiesc. Aici m-am întors după exact 20 de ani. Într-o veritabilă ascunzătoare din acești munți. Cum treci…
-
Foto. Așteptând Floriile, într-un cătun din Apuseni. La Belioara!
Mi-a plăcut dintotdeauna Sâmbăta lui Lazăr, data care marchează acel moment din Betania în care Domnul își cheamă iar la viață prietenul mort de patru zile. Asta și pentru că în satul copilăriei mele, undeva în Câmpia Transilvaniei, la Ciunga, localnicii se strâng să își pomenească morții în cimitirul din deal. O tradiție veche de când mă știu. Și de fiecare dată la fel de tulburătoare. O emoție plină. Nu am lipsit anul ăsta de la revederea cu toți ai mei: familie, săteni sau alți „repatriați” ca mine. De acolo, sufletul meu aleargă spre Apuseni și mașina pare să știe acest drum pe dinafară. Urc pe Valea Arieșului, spre…
-
Video și foto. Pe urmele zmeilor, în grădina lor din Sălaj!
A fost odată ca niciodată că de nu ar fi fost nu s-ar fi povestit… A fost, în vremuri parcă de mult uitate, o luptă între zmeii care au furat soarele şi un fecior năzdrăvan care a reuşit să-l elibereze. Iar odată înălţat pe cer, mândrul soare i-a orbit cu strălucirea sa. Tot atunci, o fată eliberată și ea deodată cu soarele a blestemat gloata de zmei veniţi în ajutor să se transforme în stane de piatră şi să-i privească pe vecie de la poale pe cei înălţaţi pe dealul Închieturi. Încă de pe pe vremea în care ascultam iar și de la capăt povestea lui Greuceanu, mi-am dorit să…
-
Foto și video. În căutarea poveștilor de aur din Roșia Montană!
De mic mi-au plăcut poveștile. Îmi place să le ascult, îmi place să le citesc, îmi fixez în minte imagini precise cu lumea pe care o descopăr în felul acesta. Nu am fost doar o dată în Roșia Montană dar locul m-a atras mereu prin mixtul arhitectural al localității, prin senzația unică de așezare occidentală pe care o găsești aici, în mijlocul Apusenilor! Dar cel mai mult m-au atras poveștile, miturile și legendele ce s-au născut în galeriile de mină, unde generații de mineri au săpat după aurul moților. Am ajuns în Roșia Montană atât vara cât și iarna. Impresia a rămas aceeași. Când ajungi aici, drumul ce părăsește șoseaua…
-
Foto și video. De la prințul Charles la refugiații din Ucraina!
„Străin sunt, Doamne, străin, Că nici apele mă mân, De străinătate mare Arde-mi iarba sub picioare!” ( cântec popular din Maramureș) Breb, început de martie! Am ajuns în cel mai cunoscut sat al Maramureșului trecând pe la Baia Sprie, lăsând în dreapta pârtia de la Șuior și Mogoșa. Ghioceii, dacă or fi apărut, s-au pierdut în zăpada care nu se mai dă dusă de aici. E iarnă! E iarnă în toată puterea cuvântului! Afară și în sufletul celor care s-au refugiat de război în ținutul legendar al lui Bogdan! Drumul continuă șerpuit zona înaltă din nordul României. Când coborâm spre Ocna Șugatag, impresia iernii își pierde din consistență. E seară…
