Foto și video. În căutarea poveștilor de aur din Roșia Montană! -

De mic mi-au plăcut poveștile. Îmi place să le ascult, îmi place să le citesc, îmi fixez în minte imagini precise cu lumea pe care o descopăr în felul acesta. Nu am fost doar o dată în Roșia Montană dar locul m-a atras mereu prin mixtul arhitectural al localității, prin senzația unică de așezare occidentală pe care o găsești aici, în mijlocul Apusenilor! Dar cel mai mult m-au atras poveștile, miturile și legendele ce s-au născut în galeriile de mină, unde generații de mineri au săpat după aurul moților.

Am ajuns în Roșia Montană atât vara cât și iarna. Impresia a rămas aceeași. Când ajungi aici, drumul ce părăsește șoseaua națională care leagă Câmpeni de Abrud se termină abrupt într-o piață cu o aromă europeană, ceva ce îți amintește de Italia. Mai cu seamă că ineditul centru se continuă cu străzile înguste, în care atingi la propriu obloanele vechilor case, care mai poartă mirajul de altădată pe unde au trecut pe rând daci, romani, români, unguri, austrieci și lista poate continua. E musai să ajungi la fața locului că să iei vibrația de aici.

Cândva am intrat și în galerii acolo unde legendele prind viață iar memoria minerilor de aici e păstrată de poveștile rostite de oamenii locului. Cele mai multe spun întâmplări legate de Vâlva Băii. Istorii nemaipomenite despre o făptură care apare în adâncurile Apusenilor și care ia diferite forme spre a-i călăuzi pe mineri să găsească filoanele de aur sau dimpotrivă să îi pedepsească. Așa că de data asta, neștiind ce intenții ar putea avea Vâlva Băii, am urcat iar pe Piatra Corbului!

Aici, legenda spune că, demult, un uriaș care ar fi trecut prin zonă ar fi scăpat piatra în timp ce o purta în brațe peste Munții Apuseni. Tot legat de Piatra Corbului, o altă legendă spune că atunci când se întâmpla vreo tragedie în mină, un corb anunța de pe această piatră vestea tristă.