Reportaje/Povești
-
Țâcla Gavrii, un colț de Românie care pare rupt din Austria sau Elveția
Mai sus de Valea Răcătăului, se înalță Țâcla Gavrii, un punct de panoramă de unde peisajul îți taie respirația. Privești în jur și, pentru o clipă, ai putea crede că ești în Austria sau în Elveția. Munți domoli, păduri cât cuprinzi, aici au fost mai atenți cu drujbele, poieni și gospodării risipite printre culmi. Locul a căpătat și aura legendelor. Se spune că pe aceste meleaguri s-ar fi aflat cândva Împărăția lui Zamolxes, în timp ce munții din jur păstrează încă aerul misterios al unei lumi străvechi. Aici, în sălbăticia Apusenilor, legenda și natura se întâlnesc: zona este cunoscută și pentru prezența urșilor, una dintre speciile simbol ale Carpaților. Locul…
-
Sunt locuri în care nu ajungi neapărat pentru o fotografie, ci mai ales pentru sentimentul că privești lumea de la înălțimea istoriei. Cetatea Șiriei este unul dintre acestea. Cocoțată pe Dealul Cetății, undeva la aproape 500 de metri altitudine, fortăreața medievală domină de secole întregi ținuturile Aradului și, simbolic, păzește intrarea spre Munții Apuseni. Astfel, nu întâmplător, este numită „Poarta Apusenilor”. În acest loc, Câmpia de Vest se sfârșește lin, lăsând loc dealurilor care urcă spre munții încărcați de legende. Priveliștea te lasă fără cuvinte, una dintre cele mai frumoase din vestul României. La picioarele cetății se întinde Podgoria Aradului și se observă satele din jur, iar în depărtare relieful…
-
“Fetița cu buciumul”, imaginea iconică prin care Lee Miller spune povestea Apusenilor
În vara anului 1938, cu puțin timp înainte ca Europa să fie înghițită de întunericul războiului, o femeie cu un aparat de fotografiat a ajuns în inima Munților Apuseni. Ea nu căuta peisaje spectaculoase. Căuta oameni. Căuta o lume care încă trăia în ritmul naturii. Lee Miller, una dintre cele mai importante fotografe ale secolului XX, a fost însoțită prin satele Apusenilor de etnomuzicologul Harry Brauner. Au descoperit o Românie profundă, autentică, neatinsă de modernitate. O lume în care timpul părea că se scurge altfel, în care tradițiile făceau parte din firescul de zi cu zi. Dintre toate imaginile surprinse atunci, una continuă să emoționeze generații întregi: “Fetița cu buciumul”!…
-
Imaginile care au făcut Apusenii nemuritori! Celebrul Herbert List a surprins Târgul de Fete de pe Muntele Găina în 1938
Cu mult timp înainte ca fotografiile să circule instantaneu pe internet, unul dintre cei mai mari fotografi ai primei jumătăți a secolului XX, germanul Herbert List, ajungea în Munții Apuseni ca să surprindă unul dintre cele mai spectaculoase evenimente din România: legendarul Târg de Fete de pe Muntele Găina. În vara anului 1938, Herbert List a realizat o serie de imagini alb-negru impresionante, care sunt în acest moment documente de o valoare inestimabilă. Fotografiile arată autenticitatea moților, frumusețea portului popular, dansurile tradiționale și atmosfera absolut particulară a unei sărbători care a intrat în legendă. Dacă ne uităm astăzi la ele, imaginile reprezintă o veritabilă călătorie în timp și o mărturie…
-
Cel mai frumos text despre moți și Târgul de Fete de pe Muntele Găina nu l-a scris un român, ci un mare scriitor maghiar
Puține pagini din literatură au reușit să surprindă atât de profund sufletul Apusenilor precum cele scrise de Jókai Mór. Fascinat de frumusețea locurilor și de oamenii munților, unul dintre cei mai mari scriitori ai literaturii maghiare, ai literaturii universale în general, a lăsat poate cea mai emoționantă descriere a Târgului de Fete de pe Muntele Găina, o tradiție unică, în care iubirea, familia și identitatea moților se întâlnesc sub cerul Apusenilor. În Apuseni, mai precis în județul Alba, se află Masivul Găina. Vara, de sărbătoarea Sfântului Ilie sau în duminica cea mai apropiată de această dată, mii de oameni urcă spre platoul muntelui pentru unul dintre cele mai vechi și…
-
Locul din România care pare rupt din jungla Asiei. Dar ascunde una dintre cele mai mari legende ale dacilor!
La o primă impresie, ai putea jura că fotografia nu este făcută în România, ci într-un peisaj desprins dintr-un tablou al Asiei de Sud-Est. Relieful spectaculos, pereții de calcar și vegetația luxuriantă creează un decor aproape ireal. Ascunsă la propriu într-un sat al comunei Sălciua, Huda lui Papară este considerată cea mai lungă peșteră din România, cu peste 37 de kilometri de galerii. Gura sa uriașă, portalul imens de la intrare, și râul care o străbate îi sporesc farmecul și misterul. Cumva firesc, aici s-au născut numeroase legende. Una spune că aici s-ar fi ascuns Decebal înainte de a-și pune capăt vieții pentru a nu cădea prizonierul romanilor. O altă…
-
Ziua în care am traversat Trascăul sălbatic
La 4:30 dimineața, satul Bucerdea Vînoasă încă dormea. Nu se făcuse ziuă, primele lumini se ghiceau timid spre răsărit. În liniștea aceea când domnul e cel mai dulce a început una dintre cele mai lungi și mai spectaculoase zile petrecute prin Munții Trascăului. Parte a Munților Apuseni. Drumul a urcat întâi spre Piatra Craivii, bastionul de calcar care domină valea din zonă. La 1.083 de metri, priveliștea care se deschide spre podișurile Albei și culmile Apusenilor îți dă sentimentul că ai pășit într-un loc uitat de timp. În lumina dimineții, stâncile albe ori pășunile verzi păreau desprinse dintr-un peisaj pe alocuri mediteranean sau toscan, nu din inima Transilvaniei. După coborârea…
-
La Geoagiu-Băi, România surprinde din nou: locul unde istoria, natura și vindecarea se întâlnesc
La poalele Munților Apuseni, în Geoagiu-Băi, am descoperit una dintre acele destinații despre care te întrebi, aproape inevitabil și cât se poate de corect: cum de nu vorbește mai multă lume despre ea? O stațiune discretă, mult subestimată, așezată într-un colț de liniște autentică, într-o depresiune unde aerul curat îți dă senzația rară că timpul încetinește. Iar plămânii, mintea și inima capătă sănătate. Apele termale, cunoscute încă din Antichitate pentru proprietățile lor terapeutice, izvoarele calde care ies din pământ cu o forță tăcută și peisajul care te rupe de ritmul obositor al cotidianului fac din locul acesta mai mult decât o simplă destinație balneară, îl transformă într-o experiență. Dar adevărata…
-
Sub semnul apelor vii: o zi în Sălciua care te schimbă!
La început de aprilie, când muntele încă oscilează între iarnă și primăvară, am ajuns în Sălciua cu gândul la un traseu lung, dar fără să intuiesc cât de intens avea să fie. 9 ore de mers, 23,5 kilometri și o diferență de nivel de 1560 de metri. Cifrele spun o poveste. Dar ce nu spun ele este felul în care locul te prinde, te surprinde și te schimbă în final. Am pornit pe aerul încă rece al dimineții, urcând spre Balconul Bedeleu. Despre care am mai scris. De acolo, lumea se deschide brusc, o panoramă care te face să taci, chiar dacă ești obișnuit cu muntele. Este exact locul în…
-
Primăvara care urcă încet: spre Colții Șoimului, sus în Apuseni
A trecut deja weekendul dar gustul încă persistă. Dacă a fost sfârșit de săptămână a fost despre Apuseni! Am ajuns în cătunul Rusești, sus în comuna Mărișel. De fapt, ceva mai jos de centrul comunei. Dar într-un loc cu o natură la fel de intensă. De aici am dat start circuituluj nostru spre Colții Șoimului, un traseu de 14 kilometri, cu o diferență de nivel de aproape 600 de metri, parcurs în puțin peste cinci ore. Cum vă spuneam și cu alte ocazii, cifrele spun doar o parte din poveste. Cert este că am prins o vreme care chiar marca începutul primăverii, acel moment fragil în care muntele pare că…
-
Între stâncă și liniște! O zi lungă prin Cheile Borzești și apoi prin Cheile Turzii
Am plecat de la Cabana Buru cu un entuziasm liniștit pe care îl ai doar când știi că urmează un traseu cunoscut, dar niciodată plictisitor. Poteca m-a purtat mai întâi prin Cheile Borzești, unde apa și stânca își spun povestea într-un ritm vechi, negrăbit. La Cascada Borzești, m-am oprit doar cât să privesc, nu pentru odihnă, ci dintr-un reflex de respect față de loc. Drumul a continuat pe lângă Mănăstirea Schimbarea la Față, ascunsă discret în apropierea Cheilor Turzii. E un punct de liniște între efort și peisaj. De acolo, urcarea a început să se simtă mai serios, pe Dealul Borzești, apoi spre Vârful Dumbrava și mai departe pe Vârful…
-
Ușa care te obligă să te pleci: cea mai tăcută mănăstire din Apuseni! Mănăstirea Ponor!
Există locuri în care liniștea nu e doar absența zgomotului, este cu adevărat o prezență vie. Mănăstirea Ponor, ascunsă sus, în Munții Apuseni, la peste 1300 de metri altitudine, este unul dintre acele locuri rare în care tăcerea prinde glas. Nu am mai avut sentimentul ăsta în altă parte: o liniște pe care o puteai resimți fizic. De altfel, drumul până acolo, odată ce o cotești din Transapuseana, este o desprindere treptată de lume. Iar când ajungi în fața porții, primul lucru care te oprește nu este zidul, ci ușa. Atât de joasă încât nu ai de ales: trebuie să te apleci. Nu e un gest întâmplător, ci unul care…
