Video și foto. Pe urmele zmeilor, în grădina lor din Sălaj!

A fost odată ca niciodată că de nu ar fi fost nu s-ar fi povestit… A fost, în vremuri parcă de mult uitate, o luptă între zmeii care au furat soarele şi un fecior năzdrăvan care a reuşit să-l elibereze. Iar odată înălţat pe cer, mândrul soare i-a orbit cu strălucirea sa. Tot atunci, o fată eliberată și ea deodată cu soarele a blestemat gloata de zmei veniţi în ajutor să se transforme în stane de piatră şi să-i privească pe vecie de la poale pe cei înălţaţi pe dealul Închieturi.

Încă de pe pe vremea în care ascultam iar și de la capăt povestea lui Greuceanu, mi-am dorit să văd cum arată zmeii. Deși i se opuneau eroului, pe acești uriași cu puteri supranaturale, nu i-am privit nicidecum în dimensiunea personajelor exclusiv negative. Dimpotrivă. Purtau în comportamentul lor ceva mistic, adus de pe Tărâmul Celălalt unde se spune că își aveau palatele. Cum legenda de mai sus are un spațiu geografic foarte bine determinat, pentru care nu ai nevoie de fantasticul istorisirilor nemuritoare din mitologia românească că să ajungi, am purces spre Grădina Zmeilor din Sălaj. Să îi văd!

Situată în apropiere de satul Gâlgăul Almaşului, rezervaţia constituie un amplu fenomen de prăbuşire și erodare destructivă, dezvoltat în aşa numita gresie de Sânmihaiu, spun indicațiile tehnice pe care le-am aflat pe site-ul de prezentare. Mai mult, ineditele formaţiuni de aici au luat naştere prin desprinderea unor blocuri sau compartimente de gresii din masivul care constituie dealul Închieturi, cu o altitudine de 376 m şi alunecarea lor pe argilele vineţii de la bază. Astfel, ciudatele blocuri de piatră formează o îngrămădire haotică dar în egală măsură spectaculoasă și cu atât mai frumoasă şi mai interesantă. 

Și pentru că am fost mereu fascinat de lumea poveștilor, clar mi-a atras atenția numele luate de aceste stânci. “Fata Cătanii, Zmeul și Zmeoaica, Moșu, Călugării, Căpitanul, Soldații, Eva, Dorobanțul, Degețelul, Sfinxul”, cel cu forme bizare: turnuri, ciuperci, ace, abrupturi stâncoase, dispuse la baza dealului „Dumbrava”, formate prin acțiunea aerului. Toate acestea îmi poartă imaginația pe tărâmul misterios al basmului. Și ce priveliște îți oferă.

Transformați în stane de piatră, zmeii acceptă acum umili roiul păsărilor de deasupra şi prezența curioasă a oamenilor care îi caută. Aici, turistul se învârte ca într-un labirint de pietre cu forme bizare, cu înălțimi de până la 10-12 m, pe o întindere de câteva hectare. Un veritabil parc sculptat de mâna Creatorului și care stârnește curiozitatea și imaginaţia celor care ajung acolo.

Mai jos, pe drumul ce coboară sub deal, am găsit şi o grotă, ca un soi de galerie de mină. Am înaintat puțin dar neavând echipamentul specific am renunțat să ne aventurăm prea mult în pântecele acestui tărâm pe care își poartă amprenta zmeii. Deși ne inspira ideea curajoasă de a elibera vreo fecioară sau Cosânzeană rapită în adâncul muntelui, demersul nostru temerar s-a lovit de argumentul rațional de a nu ne accidenta. Acum, sincer, nici nu am fi vrut să stârnim supărarea personajelor malefice din poveste. Asta după ce am și zărit un liliac lipit de peretele grotei, înghețat. Ce imagine teribilă a naturii!

Ca de multe ori dealtfel, îi mulțumesc lui Flo pentru imagini și pentru fotografii! Prin ele ajungem mai degrabă în poveste!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.