• Interviu

    De la excursiile din copilărie la harta Apusenilor. Povestea lui Darius Mârza și pasiunea care l-a făcut să redescopere munții

    Pasiunea lui Darius Mârza, organizatorul celui mai mare târg de turism din România, pentru Apuseni, a început în copilărie, sub îndrumarea unui diriginte pasionat de munte și expediții. Ani mai târziu, în timpul lockdownului, a revenit pe traseele copilăriei alături de copiii și angajații săi, le-a refăcut, cartografiat și promovat, pentru ca tot mai mulți turiști să descopere frumusețile și bogățiile Apusenilor. “Am avut un diriginte senzațional. Cred că a fost cel mai special diriginte pe care l-a avut Clujul vreodată. Poenaru îl chema. Era de matematică și el era “taberistul” șef și excursionistul șef. Deci făceam excursii de două ori din alea lungi, de două ori pe semestru, trimestru,…

  • Știri

    Drumul Regelui prinde contur: DJ 707 leagă Hunedoara de Arad

    „Drumul Regelui”, unul dintre traseele care leagă Țara Zarandului de Vața de Jos, începe să prindă contur. Lucrările de modernizare a DJ 707 au ajuns la un stadiu fizic de 30,42%. Proiectul vizează modernizarea unui tronson de 17,194 kilometri, care pornește din zona Căzănești – Vața de Jos, în județul Hunedoara, și continuă până în județul Arad, în zona localității Petriș. Din lungimea totală a proiectului, aproximativ 13 kilometri se află pe teritoriul județului Hunedoara, de la intrarea în Căzănești până la limita administrativă cu județul Arad. Alți aproximativ 4,2 kilometri se află în județul Arad, până în zona Petriș. Investiția este derulată în parteneriat de Consiliul Județean Hunedoara, în…

  • Știri

    “Răsucește-te, Iancule, în gropnița ta”. Un text tulburător despre Avram Iancu, scris de Cristian Tudor Popescu acum mai bine de 30 de ani

    Au trecut 154 de ani de la moartea lui Avram Iancu dar memoria Crăișorului Munților rămâne vie în Țara Moților. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a republicat un text scris în urmă cu mai bine de trei decade, după o întâlnire în Apuseni în care oamenii, muntele și amintirea lui Iancu s-au întâlnit într-o emoție greu de pus în cuvinte. Un text despre demnitate, memorie și despre Iancu care, chiar și după moarte, reverberează în atitudinea contemporanilor. “La Țebea se comemorează astăzi 154 de ani de la moartea lui Avram Iancu. Republic acest text, scris în urmă cu 30 și ceva de ani. Îşi adună Iancul oasele…Îşi adună Iancul oasele, câte…

  • Editorial

    Fără moți, Apusenii nu mai sunt Apuseni

    Zilele trecute, pe 10 septembrie a fost marcată Ziua Țării Moților, consacrată astfel prin lege. Am văzut câteva postări pe această temă, ba am urmărit și câteva evenimente dedicate momentului. Aș spune că ziua în sine nu ar trebui să sărbătorească doar un loc. Ci pe oamenii locului. Un neam de oameni, cu o istorie și un fel de a fi absolut particular. Oameni învățați cu greul, cu viața încercată uneori de neajunsurile poziționării lor geografice dar și a dezinteresului manifestat de București pentru această lume. Îmi povestea cândva un primar de oraș de aici că politicienii de la centru își amintesc de această zonă numai când se prăbușește un…

  • Știri

    Băile Sărate Ocna Mureș, model! „Nu se poate așa ceva. Rog luați măsuri!”

    O vizită la Băile Sărate Ocna Mureș poate deveni o experiență inedită pentru cei obișnuiți cu starea generală a turismului românesc: liniște, curățenie, facilități, civilizație. Cel puțin asta este constatarea fostului jurnalist clujean, în prezent ghid turistic, Bogdan Stanciu. „Am o veste îngrozitoare. În micul urban, la Băile Sărate de la Ocna Mureș. Parcă ești la Gyula, cu mai puține bazine, dar cu toate facilitățile noi. E liniște, curățenie, civilizație. Nu tu manele, țipete, cocălăreală. Nu se poate așa ceva. Rog loaț măsuri!”, a scris, ironic, Bogdan Stanciu, pe facebook. Dincolo de glumă, mesajul arată că Băile Sărate Ocna Mureș au devenit un exemplu pentru infrastructura turistică din România. Comparația…

  • Jurnal de bord

    Din nou la Focul Viu. Doar focul lipsește.

    Am urcat iar în Padiș, până la Focul Viu. Şi l-am găsit așa cum l-am lăsat ultima dată: stins. Aceeași peșteră răcoroasă, cu un grilaj puternic la intrare. O imagine de Chateau d’if, din care Monte Cristo nu ar fi evadat niciodată, unde din când în când, mai pătrunde câte o rază de soare. Doar că lumina nu mai aprinde ghețarul așa cum o făcea pe vremuri. Pentru mine, locul are farmecul lui. Cumva, natura îți amintește că lucrurile se schimbă, chiar dacă muntele lasă aparența că rămâne același. Focul nu mai e viu, Padișul este. Iar priveliștea îmi bucură ochii de fiecare dată când ajung aici. Sursa foto: Flo…