Din nou la Focul Viu. Doar focul lipsește.

Am urcat iar în Padiș, până la Focul Viu. Şi l-am găsit așa cum l-am lăsat ultima dată: stins. Aceeași peșteră răcoroasă, cu un grilaj puternic la intrare. O imagine de Chateau d’if, din care Monte Cristo nu ar fi evadat niciodată, unde din când în când, mai pătrunde câte o rază de soare. Doar că lumina nu mai aprinde ghețarul așa cum o făcea pe vremuri.

Pentru mine, locul are farmecul lui. Cumva, natura îți amintește că lucrurile se schimbă, chiar dacă muntele lasă aparența că rămâne același. Focul nu mai e viu, Padișul este. Iar priveliștea îmi bucură ochii de fiecare dată când ajung aici.

Sursa foto: Flo