Editorial
-
Fără moți, Apusenii nu mai sunt Apuseni
Zilele trecute, pe 10 septembrie a fost marcată Ziua Țării Moților, consacrată astfel prin lege. Am văzut câteva postări pe această temă, ba am urmărit și câteva evenimente dedicate momentului. Aș spune că ziua în sine nu ar trebui să sărbătorească doar un loc. Ci pe oamenii locului. Un neam de oameni, cu o istorie și un fel de a fi absolut particular. Oameni învățați cu greul, cu viața încercată uneori de neajunsurile poziționării lor geografice dar și a dezinteresului manifestat de București pentru această lume. Îmi povestea cândva un primar de oraș de aici că politicienii de la centru își amintesc de această zonă numai când se prăbușește un…
-
Opinie subiectivă! România sub asediul urșilor: când nu doar muntele nu mai e sigur pentru oameni
În România, problema urșilor nu mai este de mult doar o temă de mediu sau o dezbatere între activiști și autorități. A devenit, la propriu, o problemă de siguranță publică. Iar realitatea din teren este tot mai greu de ignorat: urșii nu mai sunt întâlniți doar în pădurile de munte, ci ajung tot mai des în sate, orașe mici și chiar în zone de câmpie, intră în curțile oamenilor, atacă animale, distrug culturi și, în unele cazuri, din nefericire, ucid oameni. Ani la rând s-a repetat ideea că „noi am intrat peste habitatul lor”. Poate că în anumite situații este adevărat. Dar explicația aceasta nu mai este suficientă pentru ceea…
-
Adevărul în locul promisiunii: lecția de administrație de la Vârtop, în Apuseni!
Să vă spun o poveste despre responsabilitate administrativă. În februarie am realizat un reportaj la Vârtop, poate cea mai cunoscută stațiune de schi din Apuseni, aflată la granița dintre Bihor și Alba. Acolo am discutat despre posibilul proiect al extinderii pârtiei Piatra Grăitoare, până la un punct de plecare situat undeva la peste 1.700 de metri altitudine. Pentru mine, locul are și o încărcătură personală. Aici am urcat prima dată pe schiuri, la Vârtop-Arieșeni, pe pârtia veche, din care două treimi se află pe raza județului meu natal, Alba. Entuziasmat de idee, l-am întrebat pe președintele Consiliului Județean Bihor, Mircea Mălan, când ar putea fi gata noul domeniu schiabil. Răspunsul…
-
La mulți ani, 2026! Anul Nou se simte strașnic în Apuseni!
E mereu despre Anul Nou și despre așteptări atunci când suntem la cumpăna dintre ani. Iar Anul Nou în Apuseni nu seamănă cu nimic din ce știi. Aici iarna nu e lustruită ca în Austria și nici aranjată ca în Elveția. E aspră și efectul fonic când calci pe ea e inconfundabil. Scârțâie sub pași, acoperă drumuri vechi, case risipite pe dealuri, unde fumul iese drept din coșuri, iar liniștea are greutate. Aroma locului e irepetabilă. Aici Anul Nou nu vine cu artificii excesive, ci cu timp. Cu sentimentul că ești exact unde trebuie. Aici e acasă! La mulți ani! Și în 2026, vizitați cât mai des una din cele…
-
Crăciunul care se trăiește: În Apuseni, acasă la tradiție!
În Apuseni, Crăciunul e mai mult decât o sărbătoare. E o stare de fapt, un sentiment care se așază peste munți, peste sate, peste oameni. Și se trăiește intens! Zăpada scârțâie sub pași, atunci când e să vină, fumul iese domol din hornuri, iar seara se aprind lumini calde în casele unde tradiția n-a plecat niciodată. În munții noștri, colindul nu e spectacol, e cutumă, e rostul de la Nașterea Domnului. Se cântă din poartă-n poartă așa cum s-a cântat dintotdeauna. Oamenii îți deschid ușa și pe masă găsești cozonacul, pita de casă, sarmalele, găsești voia bună și cumsecădenia gazdelor! În Apuseni, Crăciunul înseamnă comuniune, credință și rădăcini. Înseamnă biserica…
-
România mea din Apuseni!
Acolo este țara mea… Cu oameni simpli care au aur în privire, nu în buzunar. Oameni care știu să-ți dea din puținul lor ca pe o binecuvântare! În freamătul brazilor de pe Valea Arieșului, în ecoul tulnicelor care strigă din munte în munte, acolo e România mea! În Apuseni! Acolo e țara care nu moare, pentru că nu stă pe ziduri, stă pe caractere! Pe oamenii cuminți care își fac lucrul lor cu onestitate! Nu cred în festivisme și în marșuri patriotarde. De 1 Decembrie, țin în palmă o bucată de piatră din Apuseni, și e mai grea decât un munte, pentru că aici stă povara istoriei și nădejdea noastră…
-
Apusenii, povestea care nu s-a spus încă lumii sau brandul rural al Europei care încă nu știe că e brand!
Cum pot atrage Apusenii turiști? Opinie subiectivă! Miza: vizitatorii de afară. Românii, la fel cum o fac alți europeni, vor să descopere locuri noi, străine de țara lor. Așa că: Apusenii pot atrage turiști străini doar dacă trec de la statutul de comoară locală la cel de poveste globală. Adevărul e că nu concurează cu mănăstirile din Bucovina sau cu lemnul din Maramureș, Apusenii concurează cu anonimatul. Azi, bătălia nu se dă pentru turiștii din România, ci pentru ochii lumii. Pentru acei călători care aleg autenticitatea, misterul, experiențele veritabile. Vezi regiuni care s-au transformat în branduri internaționale prin storytelling, identitate și promovare strategică. Paradoxal, în ultimii Apusenii au avut parte…
-
Erou doar de sărbători: Avram Iancu, uitat între comemorări!
Am decis să scriu acest text după ce am primit un mesaj de la un dascăl aflat cu elevii în vizită la Țebea. Locul unde odihnește Avram Iancu e liniște. Într-o zi obișnuită de octombrie, Panteonul moților e gol. Doar vântul mai bate frunzele gorunului lui Horea. E “Săptămâna altfel” la școală iar câteva autocare cu elevi s-au oprit să vadă mormântul eroului din Apuseni. Doar că n-au găsit nimic. Nici ghid nici platforme digitale care să vorbească despre istoria locului. Ușa Bisericii a rămas și ea încuiată. Profesorii s-au plâns că nu e nimeni care să spună copiilor cine a fost “Crăișorul Munților”. Calci pe istorie fără să îți…
-
Despre Avram Iancu și sărbătoarea de la Țebea!
Astăzi, la Țebea, Avram Iancu este din nou chemat în fața mulțimii. Politicieni, preoți, oameni simpli, toți vin să îl revendice. Dar Avram Iancu nu poate fi confiscat nici de tribune, nici de lozinci. Și, cu siguranță, nici de un partid cu nume de metal prețios! În timpul comunismului, a fost transformat în cântece și marșuri într-un erou de consum, bun pentru propagandă. Adevăratul Avram Iancu însă este mult mai tragic și mai viu decât o simplă statuie ridicată în piață. El a fost un general al românilor din Apuseni, un „Bonaparte al moților” care, după 1849, refuză decorațiile imperiale și se retrage în sălbăticia munților. Un lider care și-a…
-
Ce lecție am învățat în Apuseni: puterea omului bun!
Mi-am amintit de o lecție de viață pe care am primit-o în Apuseni! Acolo unde am înțeles încă o dată că omenia poate fi mai puternică decât orice furtună. Iarna m-a prins din urmă la Râșca. Deși era un început de martie. Dar la munte nu poți fi niciodată sigur că vremea se nimerește ca cea de jos, de la oraș. Urcasem la mănăstirea Râșca Transilvană, la părintele Casian. Mă întorceam spre Cluj când deodată, evitând zăpada de pe carosabil, simt că “fuge drumul” și în mai puțin de o clipă am ajuns culcat la marginea șoselei. Aveam o Fiesta la vremea respectivă. Priveam mașina răsturnată într-un șanț, mică și…
-
Astăzi este despre Cluj!
Acum 700 de ani localitatea era ridicată la rangul de oraș! Ce avem astăzi? Pe 19 august 1316, Clujul primea titlul de oraș. Au trecut aproximativ șapte secole de atunci, iar locul care odinioară era o cetate mică din inima Transilvaniei a devenit cel mai mare și, spun unii, cel mai dinamic oraș al regiunii. Este clar: Clujul este un oraș al provocărilor. Creșterea rapidă aduce cu sine trafic sufocant, infrastructură care uneori nu ține pasul, diferențe între cartiere, plus noile dezvoltări imobiliare. Impresia este că municipiul Cluj-Napoca trebuie să își păstreze echilibrul între identitatea istorică și nevoia de modernizare, între patrimoniu și inovație. Sunt și puncte pe…
-
Specialist în cinegetică: “E greu să vorbești despre compasiune absolută pentru urs când îți sfârâie friptura în tigaie”!
Specialist în cinegetică: “E greu să vorbești despre compasiune absolută pentru urs când îți sfârâie friptura în tigaie”! “Toate aceste dezechilibre sunt cauzate de lipsa intervenției raționale. Protejarea absolută, fără reglare, este echivalentă cu o condamnare lentă a speciei. În ecologie, nicio populație nu se autoreglează în favoarea stabilității, dacă nu are un prădător superior – iar omul a ocupat acel rol de secole. Înlăturarea lui nu aduce „armonie”, ci haos. Este profund ipocrit să extrapolezi moralisme selective doar la o specie carismatică, în timp ce ignori complet toate celelalte forme de viață sacrificate culinar pentru confortul stomacului propriu. Deci e greu să vorbești despre compasiune absolută pentru urs când…
