Apusenii, povestea care nu s-a spus încă lumii sau brandul rural al Europei care încă nu știe că e brand!
![]()
Cum pot atrage Apusenii turiști? Opinie subiectivă! Miza: vizitatorii de afară. Românii, la fel cum o fac alți europeni, vor să descopere locuri noi, străine de țara lor. Așa că: Apusenii pot atrage turiști străini doar dacă trec de la statutul de comoară locală la cel de poveste globală. Adevărul e că nu concurează cu mănăstirile din Bucovina sau cu lemnul din Maramureș, Apusenii concurează cu anonimatul. Azi, bătălia nu se dă pentru turiștii din România, ci pentru ochii lumii. Pentru acei călători care aleg autenticitatea, misterul, experiențele veritabile. Vezi regiuni care s-au transformat în branduri internaționale prin storytelling, identitate și promovare strategică.
Paradoxal, în ultimii Apusenii au avut parte de mediatizare internațională. CNN i-a poziționat pe locul 3 într-un clasament al destinațiilor nedescoperite din Europa care merită vizitate. Mai precis? Problema nu e lipsa de valoare, ci lipsa de ecou.
Iar credința mea este că valoarea lor unică este autenticitatea. Arhaicul. Satul care încă respiră. Gospodăria tradițională, ritmurile lumii rurale, o civilizație a lemnului, a pietrei, a pâinii coapte, a cositului și a sobelor care scot fum de poveste. Nu avem stațiuni de schi ca la Solden, Kaprun, Zel Am See etc, să amintesc doar de Austria! Nu avem nici altitudinea care să ne permită să devenim un magnet al sporturilor alpine. Avem altceva mult mai rar: o lume reală de demult, care nu e scenografie pentru Instagram, ci un mod de viață care încă există. Și asta e șansă, nu slăbiciune. Îmi amintesc de ce îmi spunea cunoscutul Peter Hurley într-un interviu, un excelent promotor al satului românesc, că aici mai e “focul viu, satul viu, nu e muzeu”!
În ultima vreme, s-a mai pus la punct și infrastructura rutieră principală din munte, celebrul DN 75, resorturile, multe dintre ele, arată impecabil. Întrebarea rămâne: cum se face cunoscută zona?
Ce cred eu:
- Transformarea Apusenilor în poveste, nu în destinație
Turiștii străini nu cumpără locuri, cumpără narațiuni. Apusenii trebuie prezentați ca „ultima frontieră arhaică a Europei”, o regiune în care tradiția nu e un muzeu, ci o experiență trăită. De câte ori nu am plătit în străinătate să văd o stâncă sau o grotă absolut banală doar pentru că avea poveste?
- Notorietatea se clădește prin influenceri, nu prin broșuri
Zona are nevoie de vectori internaționali: influenceri de travel din Europa, SUA, Asia, create parteneriate cu jurnaliști de turism, vloggeri. Cu ani în urmă, un jurnalist britanic, după ce a vizitat Groapa Ruginoasă, mi-a mărturisit că Apusenii au nevoie de un Peter Jackson, regizorul trilogiei Stăpânul Inelelor, care să viralizeze frumusețea acestor munți.
- Autenticitatea devine produs turistic
Gospodăria tradițională trebuie integrată în experiențe tipice pentru străini. De pildă, am asistat un grup de turiști străini care au tăiat lemne în gospodărie, au dat de mâncare la animale. Pentru țăranul simplu era ceva la ordinea zilei, pentru ei era experiența vacanței!
- Crearea unui brand regional cunoscut
Notorietatea vine din identitate repetată. Apusenii trebuie să aibă un slogan, o estetică vizuală, un limbaj de promovare recunoscut.
- Totul pornește din privat, de la antreprenorii din turism
Dacă aștepți să te ajute statul, mori cu turismul în brațe. Oricum, presiunea societății civile schimbă comportamentul autorităților.
Concluzie: autenticitate, poveste și mediatizare globală. Apusenii sunt imaginea unei lumi de demult. O lume e deja dispărută în Occident, de asta o vânează străinii. Cumva, Apusenii sunt Europa autentică pe care credeai că ai pierdut-o pentru totdeauna.


