Reportaje/Povești
-
Video și foto. Biserica fortificată de la Văleni! În Țara Călatei, la poale de Apuseni!
Transilvania, Țara Călatei, poale de Apuseni. Natură, patrimoniu, istorie și legende. Locuri de vizitat în tihnă, explorate la pas. O bucurie imensă ne cuprinde sufletul când pășim prin vechile așezări ale Transilvaniei, destinații în care arhaicul, aroma generațiilor trecute se mai simte. E o lume care și-a păstrat tradițiile! Asta am descoperit la Văleni, în comuna Mănăstireni din județul Cluj, când ne-am dus să vedem Biserica fortificată de acolo. Am ajuns într-o zi de duminică, chiar după slujbă. Ce sentiment odihnitor. E sfârșit de mai iar natura s-a dezlănțuit cu putere. Totul e de un verde crud care îți dă, la propriu, sănătate! Iar satul… ce imagine! De sus,…
-
Foto superb. Minunea din Țara Călatei: rezervația de liliac sălbatic!
Undeva, în Țara Călatei, niște flori pastelează superb relieful cu care Dumnezeu a înzestrat aceste locuri. Nu departe de drumul european care traversează Izvorul Crișului din județul Cluj poți descoperi o minune a naturii. Una dintre comorile atât de puțin cunoscute din această parte a Transilvaniei: rezervația de liliac sălbatic. Dealul Riszeg domină domol Izvoru Crișului, iar cei care aventurează preț de o oră până sus pe culme primesc o răsplată pe măsură. E priveliștea minunată asupra împrejurimilor, a ceea ce se cheamă Țara Călatei, a satului care se găsește la poale până la Șaula, Huedin, Sâncraiu și Păniceni. Un tablou care surprinde sugestiv povestea vieții vechilor așezări de aici.…
-
Video. Mănăstirea Sub Piatră, Meteora Apusenilor!
“Ţara lor e Ţară nu e glumă, Nu-i desenaţi nicicând hotare hâde, Aici e mai mult suflet decât humă Şi Dumnezeu din ceruri le surâde!” (Nicolae Nicoară Horea) Există în Apuseni o mănăstire care își ilustrează perfect denumirea. Se numește Sub Piatră și se găsește, într-adevăr, într-un loc adăpostit de pereți de piatră. Stâncile aparțin masivului Bedeleu, iar mănăstirea se ivește primitoare credincioșilor care bat drumul până acolo pentru o gură de aer curat, de liniște și de rugăciune. Am urcat pe drumul îngust și abrupt până pe platoul de Sub Piatră. Curios, în ciuda maiestuozității munților de aici și a solemnității pe care o impune viața în micuța…
-
Video. Duminica Tomii. Segagea, locul din Apuseni unde credința a stat dreaptă!
“Singuri, acum în marea ta poveste, Rămân cu tine să mă mai măsor,Fără să vreau să ies biruitor.Vreau să te pipăi şi să urlu: “Este!”(Tudor Arghezi) De câte ori urc pe Valea Arieșului, deși fac itinerariul de când mă știu copil, teribilul sentiment e mereu același: că redescopăr sau că privesc pentru prima dată locuri care până atunci s-au lăsat ascunse ochiului. O impresie similară am avut când am urcat în Segagea, un sat ascuns din Apuseni, dar cu istorii încă vii, povestite la colț de drum de bătrânii care încă îl mai locuiesc. Aici m-am întors după exact 20 de ani. Într-o veritabilă ascunzătoare din acești munți. Cum treci…
-
Foto. Așteptând Floriile, într-un cătun din Apuseni. La Belioara!
Mi-a plăcut dintotdeauna Sâmbăta lui Lazăr, data care marchează acel moment din Betania în care Domnul își cheamă iar la viață prietenul mort de patru zile. Asta și pentru că în satul copilăriei mele, undeva în Câmpia Transilvaniei, la Ciunga, localnicii se strâng să își pomenească morții în cimitirul din deal. O tradiție veche de când mă știu. Și de fiecare dată la fel de tulburătoare. O emoție plină. Nu am lipsit anul ăsta de la revederea cu toți ai mei: familie, săteni sau alți “repatriați” ca mine. De acolo, sufletul meu aleargă spre Apuseni și mașina pare să știe acest drum pe dinafară. Urc pe Valea Arieșului, spre…
-
Video și foto. Pe urmele zmeilor, în grădina lor din Sălaj!
A fost odată ca niciodată că de nu ar fi fost nu s-ar fi povestit… A fost, în vremuri parcă de mult uitate, o luptă între zmeii care au furat soarele şi un fecior năzdrăvan care a reuşit să-l elibereze. Iar odată înălţat pe cer, mândrul soare i-a orbit cu strălucirea sa. Tot atunci, o fată eliberată și ea deodată cu soarele a blestemat gloata de zmei veniţi în ajutor să se transforme în stane de piatră şi să-i privească pe vecie de la poale pe cei înălţaţi pe dealul Închieturi. Încă de pe pe vremea în care ascultam iar și de la capăt povestea lui Greuceanu, mi-am dorit să…
-
Foto și video. În căutarea poveștilor de aur din Roșia Montană!
De mic mi-au plăcut poveștile. Îmi place să le ascult, îmi place să le citesc, îmi fixez în minte imagini precise cu lumea pe care o descopăr în felul acesta. Nu am fost doar o dată în Roșia Montană dar locul m-a atras mereu prin mixtul arhitectural al localității, prin senzația unică de așezare occidentală pe care o găsești aici, în mijlocul Apusenilor! Dar cel mai mult m-au atras poveștile, miturile și legendele ce s-au născut în galeriile de mină, unde generații de mineri au săpat după aurul moților. Am ajuns în Roșia Montană atât vara cât și iarna. Impresia a rămas aceeași. Când ajungi aici, drumul ce părăsește șoseaua…
-
Foto și video. De la prințul Charles la refugiații din Ucraina!
“Străin sunt, Doamne, străin, Că nici apele mă mân, De străinătate mare Arde-mi iarba sub picioare!” ( cântec popular din Maramureș) Breb, început de martie! Am ajuns în cel mai cunoscut sat al Maramureșului trecând pe la Baia Sprie, lăsând în dreapta pârtia de la Șuior și Mogoșa. Ghioceii, dacă or fi apărut, s-au pierdut în zăpada care nu se mai dă dusă de aici. E iarnă! E iarnă în toată puterea cuvântului! Afară și în sufletul celor care s-au refugiat de război în ținutul legendar al lui Bogdan! Drumul continuă șerpuit zona înaltă din nordul României. Când coborâm spre Ocna Șugatag, impresia iernii își pierde din consistență. E seară…
-
Foto și video. Despre drumeție, natură și război! În Vlădeasa!
Zăpdă! Zăpadă cât cuprinzi cu ochii! Ce splendoare pe munte! E drumul care duce din Rogojel spre Vârful Vlădeasa, al doilea ca înălțime din Munții Apuseni! Deși apăsați de sentimentul înecat al războiului purtat la nord de granița României, am ales să urcăm câteva ore în munte. Poate pentru a fi mai aproape, vreme de câteva ceasuri, de Creator. Pentru că aici creația Lui se manifestă cu toată puterea. E locul în care frumosul atinge sublimul… Nu știu dacă drumul chiar numără cinci kilometri, cert este că uităm să mai fixăm minutele. Zăpada, adâncă pe alocuri, copacii învăluiți integral în alb, albastrul clar de deasupra, totul pare să compună tabloul…
-
Foto și video. De la Cascada Vălul Miresei din Răchițele, pe Vârful Lespezi! Din Apuseni în Narnia și înapoi!
E atât de minunat când iarna e zăpadă în Apuseni! Ce plăcut e să auzi cum scârțâie omătul sub bocanc pe drumul de munte, în urcare! E weekend și odihna activă e medicamentul teribil care ridică din pat până și pe cei care resimt acut sedentarismul muncii de birou de peste săptămână. Așa că de la primele ore ale dimineții admirăm imaginea superbă a Vălului Miresei de la Răchițele, poate cea mai cunoscută cascadă a Apusenilor. Peste peretele de stâncă din proximitatea cascadei s-a așternut cu adevărat un văl. Unul de gheață, solid, menit să reziste celor care se întrec să îl cucerească. Priveliștea e ademenitoare. Apa care vine de…
-
Foto și video. Izvorul cu puteri tămăduitoare de la Poșaga! În Apuseni!
De pe Valea Arieșului, drumul cotește abrupt la dreapta pe sub un pod de cale ferată îngustă. Poate unul din puținele puncte pe unde mai trece, în scop turistic, o locomotivă cu niște vagoane descoperite ce mai aduce aminte despre ceea ce a fost cândva Mocănița. În dreapta o cruce țintuită deasupra unei stânci de vreo cinci metri, un veritabil bolovan imens pus parcă să sprijine drumul, este locul de unde începe Poșaga. Un drum îngust șerpuiește nemilos așezarea. Trece pasiv prin fața gospodăriilor până într-un soi de bifurcație, cu un monument statuar în centru. Aproape sigur aici e centrul de comună. Dar șoseaua strâmtă își croiește loc mai departe…
-
Foto. Cheile Vălișoarei, limes al Apusenilor!
Iernile ultimilor ani sunt date peste cap. Zăpada din abundență pe care o găseam în munte încă de la sfârșit de noiembrie pare să nu se mai simtă la fel de bine pe crestele Apusenilor. Cel puțin nu la altitudini sub 1000 de metri. Așa că bucuria schiului am dat-o pentru o excursie sănătoasă de câteva ore într-un loc aflat la îndemâna călătorului. Cheile Vălișoarei! Am trecut de atâtea ori cu mașina fără să opresc un moment pentru a le cerceta la pas. Poate că acum le-a venit rândul. Limes de Apuseni. Pare frontiera unui ținut în care te avânți plin de entuziasm dar totodată atent la locuri noi, la…
