Arată ca Austria, dar e Transilvania, în Apuseni! Pe creasta albă dintre Rimetea și Ardașcheia

Am pornit iar la drum în Apuseni, de astă dată în Trascău, punct de pornire: satul patrimoniu UNESCO, Rimetea. Satul acela alb, strâns sub stâncă, plin de turiști din toate colțurile Europei. Astăzi, casele sunt cuminți, Piatra Secuiului veghează deasupra lor, iar zăpada scârțâie vocal sub bocanci. De aici începe urcușul spre creasta Ardașcheiei, în inima Trascăului. În acest lanț muntos, Apusenii devin mai aspri, sunt mai verticali și mai tăcuți.

Poteca e domoală, acoperită la început cu vreo 15 centimetri de zăpadă proaspătă, suficient cât să șteargă urmele lumii. Pădurea te primește cu pomi grei, îmbrăcați în alb, aerul curat îți intră adânc în piept. Poate și de la efort, timpul încetinește dar gândurile se ordonează singure.

Peisajul te fură cu fiecare pas. Privind de sus spre Rimetea, parcă am un deja vu cu fotografiile splendide ale unor stațiuni montane din Vest. Dar nu, suntem în Transilvania, în Apuseni. Pe măsură ce mai câștigi altitudine, zăpada se adună. Sunt locuri unde ajunge aproape la un metru, pe alocuri am impresia că urcușul devine o negociere cu muntele. Oricum, nu vreau să fug nicăieri. Ardașcheia, cu cei 1249 de metri ai ei, cere doar răbdare. Când ieși din pădure și atingi creasta, spațiul se deschide brusc, ca în efectul de spectacol al unei cortine trase dintr-o singură mișcare.

Ce panoramă! Masivul Piatra Secuiului se ridică monumental, tăios, alb și solemn. E chiar impresionant! Pare la o aruncătură de băț, dar când mă gândesc ce drum a fost în spate… Mai departe, Munții Făgăraș se arată ca o linie albă pe orizont, aproape o fata morgana, ca o amintire din altă țară. Apoi, Cheile Vălișoarei despică muntele cu o eleganță sălbatică, o rană plăcută în piatră.

Pe bune, ai impresia sinceră că nu mai ești în România. Peisajul are ceva din Austria, din Tirol, din cărțile poștale cu munți perfect ordonați. Și totuși, e Trascăul nostru, cu zăpada care transformă totul într-un basm alb.

Iarna, sus pe Ardașcheia primești un tablou de poveste, fără rame, fără explicații.

Bogdan Boer, mulțumim pentru fotografiile care ne-au dus în lumea de basm a iernii!