Decembrie la Glăvoi!

Poiana Glăvoi, în Padiș, în debut de decembrie, e un loc care parcă respiră altfel. Dacă vara e „Costineștiul Apusenilor”, cu corturi, râsete, fum de grătare și povești spuse până târziu, iarna căpătă o tăcere nelalocul ei. Ești ca într-un ring de dans transformat peste anotimp în muzeu!

Nu mai e forfota din sezonul cald. Nu mai sunt pași grăbiți, nici voci care se caută unele pe altele prin poiană, nu mai sunt cântecele de munte la foc de tabără. Și totuși, toate lucrurile sunt acolo, la locul lor. De la brazii care veghează poiana, la punctul salvamont sau balonul bibliotecă, până la punctele devenite legendă, începând, inevitabil, cu Cornelu’s Mol, martor atâtor veri nebune și nopți albe.

Natura e bine conservată, pare că și-ar fi pus o husă de protecție peste suflet. Cumva, impresia nu e de pustiu, e doar de pauză. Ca un amfiteatru gol înainte să înceapă spectacolul.

Și exact liniștea asta îți dă timp să-ți amintești. De drumețiile lungi, de bocancii plini de noroi, de oboseala sănătoasă de la finalul zilei. Abia aștept iar nopțile la foc de tabără în Glăvoi, după o excursie epuizantă, cu poveștile nesfârșite până spre orele mici ale dimineții, cu piesele folk, cu bucuria din Padiș!

Bogdan Boer, mulțumim iar pentru excelentele fotografii!