Poiana Glăvoi, în Padiș, în debut de decembrie, e un loc care parcă respiră altfel. Dacă vara e „Costineștiul Apusenilor”, cu corturi, râsete, fum de grătare și povești spuse până târziu, iarna căpătă o tăcere nelalocul ei. Ești ca într-un ring de dans transformat peste anotimp în muzeu! Nu mai e forfota din sezonul cald. Nu mai sunt pași grăbiți, nici voci care se caută unele pe altele prin poiană, nu mai sunt cântecele de munte la foc de tabără. Și totuși, toate lucrurile sunt acolo, la locul lor. De la brazii care veghează poiana, la punctul salvamont sau balonul bibliotecă, până la punctele devenite legendă, începând, inevitabil, cu Cornelu’s…