-
Decembrie la Glăvoi!
Poiana Glăvoi, în Padiș, în debut de decembrie, e un loc care parcă respiră altfel. Dacă vara e „Costineștiul Apusenilor”, cu corturi, râsete, fum de grătare și povești spuse până târziu, iarna căpătă o tăcere nelalocul ei. Ești ca într-un ring de dans transformat peste anotimp în muzeu! Nu mai e forfota din sezonul cald. Nu mai sunt pași grăbiți, nici voci care se caută unele pe altele prin poiană, nu mai sunt cântecele de munte la foc de tabără. Și totuși, toate lucrurile sunt acolo, la locul lor. De la brazii care veghează poiana, la punctul salvamont sau balonul bibliotecă, până la punctele devenite legendă, începând, inevitabil, cu Cornelu’s…
-
Gloria muntelui: spre Vârful Poienița, în inima Munților Metaliferi!
Am tăiat-o din Baia de Arieș cu pas domol și cu gândul limpede, urmând poteca ce urcă spre Vârful Poienița, la 1.437 de metri, în inima Munților Metaliferi. Drumul ăsta nu e doar o urcare pe hartă, ci un inventar prin straturi de liniște: păduri care te cuprind, lumini filtrate printre brazi și aerul acela curat din munți care te obligă să respiri mai adânc. Cum câștigi altitudine, Apusenii se deschid cuminte, fără spectaculozitatea ostentativă a altor masive, dar cu noblețe, aproape intim. Lanțul Munților Metaliferi își arată adevărata forță tocmai prin această simplitate: culmi rotunjite, poieni largi, orizonturi care par să nu se grăbească nicăieri. Și ceața care se…
-
Vlădeasa, la granița anotimpurilor! Spre acoperișul Apusenilor, pe un strat discret de zăpadă!
Pleci de la Cabana Vlădeasa, aflată la aproximativ 1400 m, într-un peisaj care te prinde din primele momente. Unde mai pui că aici găsești genul de liniște care te face să mergi mai încet fără să-ți dai seama. Traseul urcă domol la început, dar constant, spre inima Masivului Vlădeasa, unul dintre cele mai spectaculoase blocuri montane din Apuseni. Al doilea cel mai înalt vârf din acești munți! Pe măsură ce câștigi altitudine, pădurea se rărește și se deschid culmi largi, cu priveliști care se duc departe, spre Munții Bihorului și, în zilele foarte clare, chiar mai departe. Vârful Vlădeasa Sud, la 1835 m, își face simțită prezența, o ridicare rotunjită,…
-
România mea din Apuseni!
Acolo este țara mea… Cu oameni simpli care au aur în privire, nu în buzunar. Oameni care știu să-ți dea din puținul lor ca pe o binecuvântare! În freamătul brazilor de pe Valea Arieșului, în ecoul tulnicelor care strigă din munte în munte, acolo e România mea! În Apuseni! Acolo e țara care nu moare, pentru că nu stă pe ziduri, stă pe caractere! Pe oamenii cuminți care își fac lucrul lor cu onestitate! Nu cred în festivisme și în marșuri patriotarde. De 1 Decembrie, țin în palmă o bucată de piatră din Apuseni, și e mai grea decât un munte, pentru că aici stă povara istoriei și nădejdea noastră…
-
Apusenii, povestea care nu s-a spus încă lumii sau brandul rural al Europei care încă nu știe că e brand!
Cum pot atrage Apusenii turiști? Opinie subiectivă! Miza: vizitatorii de afară. Românii, la fel cum o fac alți europeni, vor să descopere locuri noi, străine de țara lor. Așa că: Apusenii pot atrage turiști străini doar dacă trec de la statutul de comoară locală la cel de poveste globală. Adevărul e că nu concurează cu mănăstirile din Bucovina sau cu lemnul din Maramureș, Apusenii concurează cu anonimatul. Azi, bătălia nu se dă pentru turiștii din România, ci pentru ochii lumii. Pentru acei călători care aleg autenticitatea, misterul, experiențele veritabile. Vezi regiuni care s-au transformat în branduri internaționale prin storytelling, identitate și promovare strategică. Paradoxal, în ultimii Apusenii au avut parte…
-
Foto și video. Noiembrie pe Piatra Cetii: liniștea dintre anotimpuri!
Dacă ai chef de o ieșire relaxată în natură și care, totuși, să te provoace, ceva intermediar între ușor și dificil, am găsit rețeta potrivită. O drumeție pe circuitul Piatra Cetii, cu plecare de lângă Întregalde, este exact genul de experiență care te face să conștientizezi de ce Munții Trascăului și Apusenii în general rămân fermecători în orice anotimp. Plecarea urcă domol din sat, cărarea e la îndemâna oricui îndrăznește! Iar în aerul tăios de noiembrie resimți liniștea cumva apăsată, ca un fel de pauză între anotimpuri. Încă nu e iarnă dar e aproape. Natura se pregătește să adoarmă: iarba a devenit palidă, frunzele care au mai rămas stau zgribulite…
-
Între Alpi și Pirinei, sufletul meu alege Apusenii. Astăzi am urcat spre Data și Răchiș în Munții Trascăului!
În Munții Apuseni, toamna nu explodează, se așează încet precum o rugăciune abia șoptită. Astăzi am revenit în Trascău. În locuri prin care nu am mai pus piciorul. Urcușul pornește domol, pe o cărare care taie pădurea în dungi moi. Frunzele acoperă poteca iar foșnetul lor e despre un sunet de care îmi aduc aminte ca despre niște pagini vechi. Aerul e proaspăt, poartă un miros de mușchi și brumă. În timp ce înaintezi, cum câștigi în altitudine, copacii rămân fără pădure, locul se deschide spre culmi stâncoase. Fagul e cel mai intens în culoare, arde portocaliu, mesteacănul e undeva la mijloc, galben, iar printre ei molizii stau consecvenți, cu…
-
Video fabulos! Pârtia Piatra Grăitoare, Vârtop!
Unul din cele mai dragi locuri sufletului meu e zona Arieșeni – Vârtop! La granița dintre Alba și Bihor! E locul unde toamna spune povești! În așteptarea iernii când totul devine efervescent! Doar nu întâmplător sunt aici trei pârtii! Astăzi, pădurea s-a îmbrăcat în arămiu, aerul e curat, și liniștea din munți e aproape ireală. Am urcat la cota peste 1400 de metri și am fost răsplătiți. Natura dă aici un spectacol complet, culorile Apusenilor, miros de brad și răcoarea care anunță iarna. Winter is coming! Pârtia Piatra Grăitoare e acum în repaus dar o simți cum așteaptă zăpada. Curând! Când totul va fi alb iar sunetul schiurilor în cristiane…
-
Foto. Un nou drum superb din Apuseni a fost finalizat: Întregalde-Bîrlești!
Lucrările la Drumul Județean 107 K Întregalde-Bîrlești (intersecție cu Transapuseana) au fost finalizate. Este vorba de un drum cu peisaje superbe. Anunțul a fost făcut de vicepreședintele Consiliului Județean Alba, Marius Hațegan, pe o rețea de socializare! “Lucrările la Drumul Județean 107 K Întregalde-Bârlești (intersecție cu Transapuseana) au fost FINALIZATE cu mult înainte de termenul stabilit în contract! Finanțarea acestui drum, cu o lungime de aproape 14 kilometri, a fost asigurată prin Programul Național „Anghel Saligny”, iar valoarea lucrărilor s-a ridicat la suma de 27 de milioane de lei fără TVA. Nu pot să nu punctez faptul că, în ultima vreme, unii edili ori politicieni locali au început să comenteze…
-
Nu e Austria, nu e Elveția, sunt Apusenii! E Valea Răcătăului!
E un loc pe care îl descopăr și mai frumos decât l-am văzut cu precedenta ocazie. Și au fost multe astfel de ocazii. Valea Răcătăului, în plină toamnă, așa cum nu am mai surprins locul. Pare desprins dintr-o carte de călătorie. E ca și cum aș fi căutat destinații pe booking la munte în afară și platforma îți oferă cele mai artistice poze. A plouat cum am urcat de la Măguri Răcătău spre Mărișel. Iar acum, de pe coama muntelui, se ridică încet negura. E încă zi iar vălul ce se ridică lasă la vedere pastelul toamnei. Culorile s-au aprins în jur: galben intens, ruginiu, arămiu și din loc în…
-
Video superb. Transapuseana, o călătorie în inima Apusenilor!
Despre Transapuseana sau Transalpina de Apuseni am mai scris. Dar șoseaua asta fascinează de fiecare dată. Este mai mult decât o șosea, e o călătorie în inima Munților Apuseni, printre sate care par desprinse dintr-un alt timp și stânci uriașe ce veghează tăcute deasupra drumului. Râmeț, Ponor, Mogoș, comune mai puțin știute sunt scoase la lumină de Transapuseana. Serpentinele ei cuminți traversează culmile Trascăului cu o eleganță rară. În modul cel mai sincer, la fiecare cotitură descoperi o altă poveste: o gospodărie din lemn vechi de un secol, o poiată cu acoperiș de paie, o poiană înflorită sau o priveliște care te lasă fără cuvinte. Transapuseana e despre trecut și…
-
Video. Toamna, pe drumuri din Apuseni!
Arămiul frunzelor de fag se împletește cu galbenul auriu al mestecenilor și verdele molizilor care nu cedează anotimpului. Acum e cel mai frumos pastel al naturii! Drumurile șerpuite spre munte poartă miros de frunze umede și lemn proaspăt tăiat. În aer plutește liniștea odihnitoare a Apusenilor. De fapt e mai mult, e o respirație comună a pădurii, a oamenilor și a munților care se văd în depărtare. E un pastel viu, nu se pictează cu pensula, ci cu pașii sau cu roțile mașinii celui care străbate drumurile. Sunt acolo!
