Nu e Austria, nu e Elveția, sunt Apusenii! E Valea Răcătăului!
![]()
E un loc pe care îl descopăr și mai frumos decât l-am văzut cu precedenta ocazie. Și au fost multe astfel de ocazii. Valea Răcătăului, în plină toamnă, așa cum nu am mai surprins locul. Pare desprins dintr-o carte de călătorie. E ca și cum aș fi căutat destinații pe booking la munte în afară și platforma îți oferă cele mai artistice poze.

A plouat cum am urcat de la Măguri Răcătău spre Mărișel. Iar acum, de pe coama muntelui, se ridică încet negura. E încă zi iar vălul ce se ridică lasă la vedere pastelul toamnei. Culorile s-au aprins în jur: galben intens, ruginiu, arămiu și din loc în loc verde. Fiecare frunză pare că arde într-o lumină proprie.

Jos, mai la vale, două văcuțe pasc liniștite, sunetul talăngii le dă de gol. Și mai e foșnetul frunzelor ude. Ce iubesc sunetul ăsta. Nu exagerez: pentru un moment am senzația că e Elveția sau că e Austria. Și, totuși, aici frumusețea aceea rustică, sinceră, face diferența!

Știi cum e? Apusenii sunt locul unde toamna nu doar colorează, ci povestește.


