-
Modelul Iasna pentru Apuseni: poate deveni Vârtopul următoarea mare destinație de schi din regiune? Ce spune președintele Consiliului Județean Bihor?
Domeniul schiabil de la Vârtop, Piatra Grăitoare și eventual Vârtop 1, ar putea intra într-o nouă etapă de dezvoltare, inspirată direct din modelul de succes al stațiunii Iasna din Slovacia, considerată cel mai performant domeniu schiabil din Europa Centrală în ultimele două decenii. Pentru prima dată în România, administrația județeană din Bihor analizează, împreună cu proprietarii și managementul stațiunii slovace, un transfer real de know-how în turismul montan, cu investiții estimate la peste 60 de milioane de euro. Este un posibil moment de cotitură pentru managementul turistic de iarnă din Apuseni și o șansă pentru ca Vârtop să devină un pol regional al turismului integrat, vară–iarnă. Mircea Mălan, președintele Consiliului…
-
În Împărăția Zăpezii: Pe Acoperișul Apusenilor, pe Vf. Bihor, la 1849 de metri
Nu mă mai satur de Apuseni. Am plecat iar în aventură, de astă dată din Vârtop, într-o dimineață albă, tăcută, la granița dintre Bihor și Alba, cu senzația că intru într-o altă lume. Un deja vu: intru în șifonierul fermecat pentru a ajunge în Narnia! Nu e nimic diferit de imaginile din film și natura de poveste a Carpaților Occidentali. Aerul mușca din obraji, iar zăpada scârțâia sub bocanci ca un avertisment blând: nu va fi o plimbare ușoară. Ținta era clară: Vârful Bihor, la 1849 de metri, cel mai înalt punct din Apuseni. Doar că muntele nu se cucerește în linie dreaptă, ci în respirații, în pași mărunți, în…
-
19 kilometri prin iarnă: Vălul Miresei, Pietrele Albe și ceața Vlădesei
Drumeția începe, invariabil, de undeva. De astă dată, din Răchițele. Cascada Vălul Miresei nu mai curge la vedere. E chiar acoperită de un văl. Înghețată într-un moment de cădere eternă, ca o fotografie pe care nimeni n-o mai poate mișca. Peretele de gheață era cuprins în nuanțe albastre și lăptoase, iar pe el se cățărau câțiva alpiniști temerari, atât de mici și fragili în fața acelei verticale tăcute. La fiecare lovitură de piolet, sunetul era ca o bătaie într-un clopot de cristal. Era o scenă. Noi eram spectatorii. Din acel punct, poteca urcă prin pădure. Zăpada scârțâia sub bocanci, într-un ritm hipnotic. Ce-mi place cum se aude. Aerul, rece, curat,…
-
Între apă, cer și piatră: o zi de suflet prin Apuseni, la Sălciua!
Am pornit din Sălciua de Jos cu sufletul greu de așteptare, ca și cum munții știau deja ce urmează: să-mi arate ceva ce nu se vede în fotografii. Poteca a început, invariabil, blând, cu miros oxigenat de aer rece și sunet de apă ascunsă printre țurțuri de gheață și bucăți de zăpadă. Am intrat încet în ritmul Apusenilor, un ritm care nu te grăbește, dar nici nu te lasă să rămâi la fel. Urcușul spre Cascada Șipote este un exercițiu de răbdare. Aici, apa nu se aruncă în gol cu zgomot, ci curge în trepte, ca o rugăciune spusă pe mai multe voci, răsunând peste piatră. M-am oprit acolo mai…
-
Foto și video. Soare în Apuseni: se schiază bine la Mărișel!
E vreme bună la Mărișel, iar Munții Apuseni arată exact așa cum trebuie să arate iarna. Cerul e senin, vizibilitatea e foarte bună, iar temperaturile sunt numai bune pentru schi. Zăpada, chiar artificială, s-a așezat uniform pe pârtie, este bătută și permite coborâri line, sigure, atât pentru începători, cât și pentru cei mai experimentați. Pârtia de la Mărișel oferă condiții foarte bune de schiat în aceste zile: strat suficient de zăpadă, fără porțiuni descoperite, și o atmosferă relaxată, specifică Apusenilor. Fără aglomerația stațiunilor mari, dar cu tot ce trebuie pentru o zi reușită pe schiuri. Soarele completează tabloul: aer curat, peisaj de munte și senzația aceea clară că ai ales…
-
Arată ca Austria, dar e Transilvania, în Apuseni! Pe creasta albă dintre Rimetea și Ardașcheia
Am pornit iar la drum în Apuseni, de astă dată în Trascău, punct de pornire: satul patrimoniu UNESCO, Rimetea. Satul acela alb, strâns sub stâncă, plin de turiști din toate colțurile Europei. Astăzi, casele sunt cuminți, Piatra Secuiului veghează deasupra lor, iar zăpada scârțâie vocal sub bocanci. De aici începe urcușul spre creasta Ardașcheiei, în inima Trascăului. În acest lanț muntos, Apusenii devin mai aspri, sunt mai verticali și mai tăcuți. Poteca e domoală, acoperită la început cu vreo 15 centimetri de zăpadă proaspătă, suficient cât să șteargă urmele lumii. Pădurea te primește cu pomi grei, îmbrăcați în alb, aerul curat îți intră adânc în piept. Poate și de la…
-
La mulți ani, 2026! Anul Nou se simte strașnic în Apuseni!
E mereu despre Anul Nou și despre așteptări atunci când suntem la cumpăna dintre ani. Iar Anul Nou în Apuseni nu seamănă cu nimic din ce știi. Aici iarna nu e lustruită ca în Austria și nici aranjată ca în Elveția. E aspră și efectul fonic când calci pe ea e inconfundabil. Scârțâie sub pași, acoperă drumuri vechi, case risipite pe dealuri, unde fumul iese drept din coșuri, iar liniștea are greutate. Aroma locului e irepetabilă. Aici Anul Nou nu vine cu artificii excesive, ci cu timp. Cu sentimentul că ești exact unde trebuie. Aici e acasă! La mulți ani! Și în 2026, vizitați cât mai des una din cele…
-
Pe muchia liniștii: Pietrele Mărunte, Creasta Stâncoasă și apusul peste Muntele Mare
Am pornit devreme, când poteca era încă înghețată, iar Pietrele Mărunte se iveau în față ca o promisiune tăcută. Pe jos, un strat timid de zăpadă. La 1731 de metri, vântul nu mai întreabă cine ești sau de unde vii, te ia așa cum ești și îți dă la o parte graba de jos. Firesc, pașii sunt mai rari, respirația mai adâncă, iar muntele vorbește în felul lui: prin piatră, prin vegetația colorată în alb, prin liniște. Apoi Creasta Stâncoasă, cu ceva mai multă deschidere, a fost momentul adevărat al zilei. Din acel punct de belvedere, privirea curge larg spre Stațiunea Muntele Băișorii, mică și aproape domestică la fel ca…
-
Ultimul Mohican din Apuseni!
Cascada Dâlbina sau Vânătările Ponorului e genul de loc pe care îl revăd de fiecare dată cu aceeași plăcere. Ajungi la ea prin Sălciua, după ce urci la Dumești, iar drumul te avertizează că urmează ceva serios. Nu e zgomot turistic, nu e spectacol forțat. E doar piatră, apă și timp. Căderea de apă se rupe din stâncă abrupt, ca o rană neînchisă în munte. Apa cade hotărât, cu forță, într-un amfiteatru de calcar. Fără excepție, relieful ăsta mă trimite direct la Ultimul Mohican: pereții verticali, sălbăticia crudă, senzația că intri în film, acolo unde mitul se suprapune istoriei. Apusenii au multe cascade dar Dâlbina mi se pare că are…
-
Crăciunul care se trăiește: În Apuseni, acasă la tradiție!
În Apuseni, Crăciunul e mai mult decât o sărbătoare. E o stare de fapt, un sentiment care se așază peste munți, peste sate, peste oameni. Și se trăiește intens! Zăpada scârțâie sub pași, atunci când e să vină, fumul iese domol din hornuri, iar seara se aprind lumini calde în casele unde tradiția n-a plecat niciodată. În munții noștri, colindul nu e spectacol, e cutumă, e rostul de la Nașterea Domnului. Se cântă din poartă-n poartă așa cum s-a cântat dintotdeauna. Oamenii îți deschid ușa și pe masă găsești cozonacul, pita de casă, sarmalele, găsești voia bună și cumsecădenia gazdelor! În Apuseni, Crăciunul înseamnă comuniune, credință și rădăcini. Înseamnă biserica…
-
Ziua Munților Apuseni, stabilită oficial prin lege. Inițiatorul este un parlamentar clujean!
Ziua Munților Apuseni este de acum o dată oficială, serbată pe 21 septembrie. Data a fost instituită printr-o lege inițiată de deputatul clujean Remus Lăpușan. Alegerea datei nu a fost întâmplătoare, a spus deputatul în motivarea acestui demers legislativ, 21 septembrie fiind legată de cea de a treia Adunare de la Blaj, moment important pentru istoria acestei zone. “Ziua Munților Apuseni, un proiect de suflet pentru recunoașterea unei regiuni care definește identitatea României În calitate de inițiator principal al acestui demers, pot spune cu mândrie în suflet că Ziua Munților Apuseni a fost instituită prin lege, data de 21 septembrie devenind, în mod oficial, un moment de recunoaștere pentru o…
-
Deasupra Cetăților Ponorului!
Când ajungi sus la punctul de Belvedere simți că Apusenii te-au chemat acolo de mult. Balcoanele sunt un fel de margine de lume. Sunt praguri de stâncă de unde privești în jos, spre Cetățile Ponorului, ca într-o carte veche de geografie. Doar că aici manualul a fost scris de Creator! Dolina imensă se deschide brusc sub tine, cu pereți abrupți, cu verdele acela adânc care nu poate fi prins în fotografii. Cei care au ajuns acolo știu! Aici înțelegi de ce Padișul nu e doar un loc, ci mai mult o stare. Balcoanele din Padiș sunt un simbol pentru cei care iubesc Apusenii. E sentimentul că natura nu te impresionează,…
