-
Foto și video. Ultima zi de vacanță, pe pârtie la Vârtop. Copiii dar și părinții au profitat de zăpada proaspătă!
Ultima zi a vacanței mobile pentru elevii din județul Bihor a fost petrecută în aer liber, pe pârtie, în stațiunea Vârtop, din Munții Apuseni. Zăpada proaspăt căzută și vremea favorabilă au adus sute de turiști pe Pârtia Piatra Grăitoare, unde unde copiii, părinții și iubitorii sporturilor de iarnă s-au bucurat de condiții excelente pentru schi. Încă de la primele ore ale dimineții, pârtia a fost animată de râsete și voie bună. Cei mici, echipați în costume colorate și cu schiurile pregătite, au profitat din plin de ultima zi liberă, transformând finalul vacanței într-o experiență memorabilă. Deși ziua a început cu o perdea de ceață deasă, lucrurile s-au schimbat spre mijlocul…
-
Apres-ski electrizant la Pârtia Piatra Grăitoare, în Vârtop: Popenski urcă vibe-ul de la pârtie până la cer
Pe 21 februarie, între orele 13:00 și 19:00, atmosfera de iarnă din Vârtop se transformă într-o adevărată petrecere la altitudine. Apres-ski-ul de pe Pârtia Piatra Grăitoare promite energie pură, muzică vibrantă și un decor spectaculos, unde zăpada, muntele și ritmurile se întâlnesc într-un singur punct: distracția. Sub sloganul „It’s a paaarty. Taking us higher. From slope to sky.”, DJ-ul Popenski aduce un set care va ridica pulsul participanților și va transforma pârtia într-un ring de dans în aer liber. Este locul unde adrenalina coborârilor se continuă cu adrenalina muzicii, iar vibe-ul après-ski devine experiența principală a zilei. Intrarea este liberă, iar accesul la eveniment se face exclusiv cu echipament de…
-
În Împărăția Zăpezii: Pe Acoperișul Apusenilor, pe Vf. Bihor, la 1849 de metri
Nu mă mai satur de Apuseni. Am plecat iar în aventură, de astă dată din Vârtop, într-o dimineață albă, tăcută, la granița dintre Bihor și Alba, cu senzația că intru într-o altă lume. Un deja vu: intru în șifonierul fermecat pentru a ajunge în Narnia! Nu e nimic diferit de imaginile din film și natura de poveste a Carpaților Occidentali. Aerul mușca din obraji, iar zăpada scârțâia sub bocanci ca un avertisment blând: nu va fi o plimbare ușoară. Ținta era clară: Vârful Bihor, la 1849 de metri, cel mai înalt punct din Apuseni. Doar că muntele nu se cucerește în linie dreaptă, ci în respirații, în pași mărunți, în…
-
19 kilometri prin iarnă: Vălul Miresei, Pietrele Albe și ceața Vlădesei
Drumeția începe, invariabil, de undeva. De astă dată, din Răchițele. Cascada Vălul Miresei nu mai curge la vedere. E chiar acoperită de un văl. Înghețată într-un moment de cădere eternă, ca o fotografie pe care nimeni n-o mai poate mișca. Peretele de gheață era cuprins în nuanțe albastre și lăptoase, iar pe el se cățărau câțiva alpiniști temerari, atât de mici și fragili în fața acelei verticale tăcute. La fiecare lovitură de piolet, sunetul era ca o bătaie într-un clopot de cristal. Era o scenă. Noi eram spectatorii. Din acel punct, poteca urcă prin pădure. Zăpada scârțâia sub bocanci, într-un ritm hipnotic. Ce-mi place cum se aude. Aerul, rece, curat,…
-
Între apă, cer și piatră: o zi de suflet prin Apuseni, la Sălciua!
Am pornit din Sălciua de Jos cu sufletul greu de așteptare, ca și cum munții știau deja ce urmează: să-mi arate ceva ce nu se vede în fotografii. Poteca a început, invariabil, blând, cu miros oxigenat de aer rece și sunet de apă ascunsă printre țurțuri de gheață și bucăți de zăpadă. Am intrat încet în ritmul Apusenilor, un ritm care nu te grăbește, dar nici nu te lasă să rămâi la fel. Urcușul spre Cascada Șipote este un exercițiu de răbdare. Aici, apa nu se aruncă în gol cu zgomot, ci curge în trepte, ca o rugăciune spusă pe mai multe voci, răsunând peste piatră. M-am oprit acolo mai…
-
Scărița – Belioara: Drumul prin zăpadă și urme de urs, la marginea sălbăticiei!
Am urcat în Scărița-Belioara cu pasul încet, dar cu inima grăbită. De astă dată în plină iarnă. Muntele Mare ne-a primit cu o liniște albă, aspră, frumoasă, genul de liniște care nu te lasă să vorbești tare. E ca și cum ai fi intrat într-o catedrală cu ziduri monumentale. 11 kilometri în 6 ore și jumătate, o distanță care pe hartă pare modestă, dar care în zăpadă până peste genunchi devine o adevărată probă de răbdare și voință. Firesc, la gerul pe care îl avem, zăpada era dură, tăioasă, înghețată la suprafață și trădătoare dedesubt. Onest, fiecare pas a devenit o negociere cu muntele: să calci cu grijă pentru a…
-
Foto și video. Soare în Apuseni: se schiază bine la Mărișel!
E vreme bună la Mărișel, iar Munții Apuseni arată exact așa cum trebuie să arate iarna. Cerul e senin, vizibilitatea e foarte bună, iar temperaturile sunt numai bune pentru schi. Zăpada, chiar artificială, s-a așezat uniform pe pârtie, este bătută și permite coborâri line, sigure, atât pentru începători, cât și pentru cei mai experimentați. Pârtia de la Mărișel oferă condiții foarte bune de schiat în aceste zile: strat suficient de zăpadă, fără porțiuni descoperite, și o atmosferă relaxată, specifică Apusenilor. Fără aglomerația stațiunilor mari, dar cu tot ce trebuie pentru o zi reușită pe schiuri. Soarele completează tabloul: aer curat, peisaj de munte și senzația aceea clară că ai ales…
-
Patru artiști, o pârtie legendară: Piatra Grăitoare! Party la Vârtop, sâmbătă 17 ianuarie!
Pe 17 ianuarie 2026, stațiunea Vârtop din Apuseni schimbă ritmul. Hotel Arieș vă invită la Pârtia Piatra Grăitoare pentru un eveniment care îmbină perfect adrenalina sporturilor de iarnă cu energia unui party de top. Ziua începe pe pârtie și continuă cu un line-up care promite să ridice standardele distracției la munte. Headliner-ul serii este PUYA, unul dintre cei mai cunoscuți artiști ai scenei hip-hop românești. După concert, distracția continuă cu John Trend, responsabil de after-party, iar vibe-ul va fi menținut la cote maxime de un set special B2B Mike Kross & Sebuh, pregătit exclusiv pentru această experiență. Un mix ideal de iarnă: zăpadă, muzică live, DJ set-uri puternice și o…
-
Arată ca Austria, dar e Transilvania, în Apuseni! Pe creasta albă dintre Rimetea și Ardașcheia
Am pornit iar la drum în Apuseni, de astă dată în Trascău, punct de pornire: satul patrimoniu UNESCO, Rimetea. Satul acela alb, strâns sub stâncă, plin de turiști din toate colțurile Europei. Astăzi, casele sunt cuminți, Piatra Secuiului veghează deasupra lor, iar zăpada scârțâie vocal sub bocanci. De aici începe urcușul spre creasta Ardașcheiei, în inima Trascăului. În acest lanț muntos, Apusenii devin mai aspri, sunt mai verticali și mai tăcuți. Poteca e domoală, acoperită la început cu vreo 15 centimetri de zăpadă proaspătă, suficient cât să șteargă urmele lumii. Pădurea te primește cu pomi grei, îmbrăcați în alb, aerul curat îți intră adânc în piept. Poate și de la…
-
La mulți ani, 2026! Anul Nou se simte strașnic în Apuseni!
E mereu despre Anul Nou și despre așteptări atunci când suntem la cumpăna dintre ani. Iar Anul Nou în Apuseni nu seamănă cu nimic din ce știi. Aici iarna nu e lustruită ca în Austria și nici aranjată ca în Elveția. E aspră și efectul fonic când calci pe ea e inconfundabil. Scârțâie sub pași, acoperă drumuri vechi, case risipite pe dealuri, unde fumul iese drept din coșuri, iar liniștea are greutate. Aroma locului e irepetabilă. Aici Anul Nou nu vine cu artificii excesive, ci cu timp. Cu sentimentul că ești exact unde trebuie. Aici e acasă! La mulți ani! Și în 2026, vizitați cât mai des una din cele…
-
Pe muchia liniștii: Pietrele Mărunte, Creasta Stâncoasă și apusul peste Muntele Mare
Am pornit devreme, când poteca era încă înghețată, iar Pietrele Mărunte se iveau în față ca o promisiune tăcută. Pe jos, un strat timid de zăpadă. La 1731 de metri, vântul nu mai întreabă cine ești sau de unde vii, te ia așa cum ești și îți dă la o parte graba de jos. Firesc, pașii sunt mai rari, respirația mai adâncă, iar muntele vorbește în felul lui: prin piatră, prin vegetația colorată în alb, prin liniște. Apoi Creasta Stâncoasă, cu ceva mai multă deschidere, a fost momentul adevărat al zilei. Din acel punct de belvedere, privirea curge larg spre Stațiunea Muntele Băișorii, mică și aproape domestică la fel ca…
-
Ultimul Mohican din Apuseni!
Cascada Dâlbina sau Vânătările Ponorului e genul de loc pe care îl revăd de fiecare dată cu aceeași plăcere. Ajungi la ea prin Sălciua, după ce urci la Dumești, iar drumul te avertizează că urmează ceva serios. Nu e zgomot turistic, nu e spectacol forțat. E doar piatră, apă și timp. Căderea de apă se rupe din stâncă abrupt, ca o rană neînchisă în munte. Apa cade hotărât, cu forță, într-un amfiteatru de calcar. Fără excepție, relieful ăsta mă trimite direct la Ultimul Mohican: pereții verticali, sălbăticia crudă, senzația că intri în film, acolo unde mitul se suprapune istoriei. Apusenii au multe cascade dar Dâlbina mi se pare că are…
