Foto fabulos. Pe Vârful Măgura, în Făget! -

Și când nu știi ce să faci, fă o drumeție! Mi-a plăcut mereu să restartez toate planurile cu o scurtă excursie în natură. Pentru că de cele mai multe ori e greu să fugi pe munte, la distanță de oraș, soluția la îndemână e o ieșire de două ore lângă Cluj, în Făget, la graniță cu Sălicea, pentru a colinda dealurile din proximitate. Ținta zilei: Vârful Măgura!

Am căutat în dicționar ce înseamnă măgură iar explicația pe care am găsit-o e cât se poate de sugestivă: “Munte mai mic sau deal înalt”! Așa că hai să îl luăm cu asalt. E iarnă dar zăpada lipsește din zona noastră. E bine că temperatura e scăzută și drumul prin pădure e uscat. Și aproape neted pe cărarea care suie “muntele mai mic”. Aș putea să îi spun că e o plimbare relaxată în urcare ușoară.

Liniștea începutului de ianuarie se simte și aici. Pare că și vietățile pădurii au avut un chef pe cinste la trecerea dintre ani iar acum sunt în fireasca perioadă de refacere. Aproape că nu auzi nimic, copacii tac. Cât de diferită e impresia de ceea ce simți pe aici vara. E aproape poetic drumul că îmi vin în memorie versurile lui Adrian Păunescu: “Spune-mi pădure cu frunza rară/ Unde-i iubirea de astă vară/ Nu știe iarna să se îndure/ De noi copacii fără pădure”!

Rememorând versurile și mai degrabă fredonând piesa născută din poezie, interpretată cândva de Tatiana Stepa, mă trezesc pe Măgura! Și ce imagine. Totul ține de lirism. Sunt, la propriu, deasupra norilor. Vârful are o altitudine de doar 827 de metri, ceea ce pentru cei care cuceresc piscuri de munte la peste 2000 de metri poate părea o joacă. Cu toate acestea, lucrurile pot fi privite invers: ai nevoie de puțin pentru a atinge cerul. Uneori e de ajuns să urci “un deal înalt” pentru a fi deasupra norilor.