VIDEO. Detunata Goală, locul care mi-a furat sufletul!

Nu cred să existe dimineți mai liniștite ca acelea în care să îți savurezi cafeaua pe târnațul unei case din Apuseni privind la ciudățeniile naturii care ți se desfășoară în fața ochilor ca într-un tablou. Doar că de asta dată imaginea e atât de vie și atât de curat pastelată. Ne-am început dimineața de duminică în Bucium Șasa după ce am poposit de cu seară la Casa Moților din localitate. Pe întuneric abia dibuisem locul în care urma să ne petrecem noaptea. Acum, pe zi, totul devine grandios, un spectacol atât de rafinat pe care îl dau munții ăștia de câte ori ajungem în ei, munții Apuseni. De asta dată în fața noastră se prezentau falnic Detunatele Apusenilor: Detunata Goală și Detunata Flocoasă.

După un mic dejun copios își face loc ispita ademenitoare a patului din camera încălzită, care părea să ne facă din nou cu ochiul. Decidem să punem capăt rapid acestui gând și provocăm iarăși muntele. Luăm cu asalt fortăreața care de aproape lasă impresia că e foarte accesibilă. Când ajungi la baza ei și începi urcușul, bagi de seamă că e cu adevărat o citadelă a naturii din Apuseni. Până la un punct drumul e asfaltat, după care o pornim frumos la pas pe drumul înghețat. Mi-am uitat căciula în mașină iar în pădure aerul e deja destul de rece. Dar nu-i bai, coafura rezistă aventurii.

Deși locul e foarte aproape de noi, vorbim de câteva sute de metri, cum sunt mai multe păreri, sunt și mai multe indicații, patru în total în această excursie. Așa că reușim să ne îndepărtăm binișor de drumul care ne purta spre Detunata Goală. Refacem traseul neîncrezători și aproape frustrați, fiind atât de aproape și totuși ne depărtăm. Dar preț de o adiere atât de tainica detunată a Apusenilor își aruncă vraja ce o lăsa ascunsă ochilor noștri și putem să o zărim printre pădurile de un verde ireal, deși am intrat deja în iarnă. Precum o fata morgana ce se petrece aievea în fața privirii.

Acum nu o mai pierdem din vedere. Dar greul abia acum e pe cale să înceapă. De la indicatorul care ne arată poteca ce o avem de urcat, provocările sunt la tot pasul. Un urcuș abrupt printre brazi ca mai apoi să ne aștepte escaladarea unor blocuri mari de piatră care ne întrebuințează serios. Este și lipsa exercițiului fizic dar teribila detunată a Apusenilor se lasă greu cucerită. Mai avem puțin și cu mâinile agățate de crengile copacilor, reușim să pășim pe creasta Detunatei Goale, la o jumătate de pas de buza prăpastiei. Simțim un gol în stomac iar picioarele ni se par moi, avem sentimentul acut că trebuie să ne așezăm. De la înălțimea asta, totul pare amețitor. Poate și pentru că priveliștea te îmbată.

De jur împrejur, abia ținându-ne răsuflarea, descoperim una din cele mai frumoase picturi pe care am avut șansa să le vedem. Este început de iarnă, un 1 decembrie senin, iar frumusețea de aici radiază. Este un spectacol. Este vraja Apusenilor, ce pune stăpânire pe sufletul meu!