Video. Ia Padișul foc! Seara, în Glăvoi. -

“Ne-am născut din dorinţa

Intr-o lume de basm

Ne-am născut din iubire

De cântec şi dans

Ne-am născut ca un vis

Ce nu moare în zori

Ne-am născut doar

De dorul munţilor.” (versuri Tron în Apuseni)

Este aproape seară iar de sub pădure adulmeci Glăvoiul în toată splendoarea lui. Pare că arde Padișul. Sunt lumini la fiecare cort iar din loc în loc un foc la care se pregătește cina. Îmi place mirosul la fel și zgomotul lemnelor uscate ce trosnesc de-a dreptul ritmic. E o melodie întreagă în această stare iar noi privim întregul cor. Ce satisfacție.

S-a făcut răcoare bine și ne-am tras la un foc mai mare unde vin mai mulți de la mai multe corturi. Sunt și chitări. Iar eu îmi reglez acordul pentru glas. Iubesc muzica, iubesc muntele, îmi place folkul. Am pregătit cocktailul perfect pentru o seară cu amintiri. Pentru că încet poveștile fac loc versului. Și, pe nesimțite, de la un pahar de vorbă și o cană cu vin ne trezim că fredonăm strofe celebre. Pe care le-am mai cântat. Tot la munte. Și o fac și azi cu aceeași poftă. Mai cu seamă că avem și varianta portabilă a unei stații la care se aud vocile unor consacrați.

Timpul își are mersul său. Dar cumva… mă simt la fel de tânăr ca în taberele în care mergeam când eram elev. Efervescența momentului nu ți-o poate lua vârsta. E ceva nemuritor în povestea asta. Pentru că la fel făceau generații înaintea noastră. Unii pe care i-am întâlnit și care azi sunt în gândul nostru rostit la focul de tabără. Ce bine că sunt în Glăvoi câțiva mai harnici care au adus câteva crengi mai sănătoase ca să țină focul. Nu mai vorbesc de trunchiul generos pe care stăm așezați.

E trecut de miezul nopții și îmi vine greu să merg în cort. Deși de dimineață ne-am programat un traseu întins și ca distanță și ca timp. E prea faină atmosfera. Sunt prea faini oamenii. Și știu cântecele. Într-un târziu, îmi iau curaj și mă retrag . Dar aud în continuare de la cei câțiva metri poveștile și versurile. E visul unei nopți de vară în Apuseni.