Când Dumnezeu ia pensula în mână! -

Când Dumnezeu ia pensula în mână și cel mai bun pictor pare un simplu zugrav! Urcând spre Piatra lui Lucaci, deasupra apelor mult prea liniștite din Tarnița, ai sentimentul imortalității pe care Pictorul inițial l-a imprimat desenului Său, dintotdeauna. Acolo sus, pe punctul de belvedere, în tabloul pe care îl privești se adună frumusețea intensă a Creației primordiale! În abisul din față stă abisala pictură!

Piatra lui Lucaci nu este o descoperire nouă. Rețelele de socializare sunt pline cu fotografii realizate de montagnarzi sau de influenceri de moment dornici să smulgă un like în plus. Locul s-a viralizat cu energie. Era firesc pentru că energia pe care o primești acolo îți vibrează prin tot corpul. Impresia puternică e aceea a unei galerii de artă care te copleșește. Nu știi în ce parte să privești pentru că totul în jur pare așezat cu măsura perfecțiunii. Ce splendidă e natura de aici. Câtă binecuvântare a lăsat Dumnezeu în Apuseni!

Traseul a pornit din Agârbiciu către Piatra lui Lucaci. Pe potecile încremenite în peisajul încă colorat al toamnei. Din loc în loc, câte o brândușă de toamnă sau câte o crenguță cu măceșe intervin stingher în acest pastel. E toamnă în toată puterea cuvântului iar aproape de capătul drumului nostru gândul îmi fuge la lumea lui Topârceanu:

“Iat-o!… Sus în deal, la strungă,

Aşternând pământului

Haina ei cu trenă lungă

De culoarea vântului,

S-a ivit pe culme Toamna,

Zâna melopeelor,

Spaima florilor şi Doamna

Cucurbitaceelor…” ( George Topârceanu, Rapsodii de toamnă )

Frumusețea și toate manifestările acesteia sunt un reper permanent al existenței fiecăruia. De asta lângă Piatra lui Lucaci era o efervescență extraordinară. Lume venită să admire una din cele mai frumoase picturi din Galeria tablourilor supreme.