Video spectaculos. Iarna, anotimpul lupului!

Lupul, ca simbol mitologic, în cultura românească ocupă un loc privilegiat, fiind valorificat în balade, basme, legende, cântece ritualice etc., de cele mai multe ori cu o semnificaţie pozitivă – « frate » al omului, « călăuza » din « lumea cu dor », vremelnică, în cea veşnică, « fără dor », « stăpân », protector al marilor « praguri » ale existenţei. Mai jos puteţi vedea doi lupi surprinşi de camerele de filmat, instalate de specialiștii Regiei Naționale a Pădurilor în Parcul Național Domogled – Valea Cernei.

 

La români, marea bogăţie de creaţii folclorice consacrate lupului se explică şi prin faptul că era animalul totemic al dacilor. Mircea Eliade arată că veneraţia dacilor faţă de acest animal se reflectă şi în realitatea că însuşi numele lor, al dacilor  – daoi – provenea din daos, cuvânt care, în limba frigiană însemna « lup »: « Prin urmare, dacii se numeau ei înşişi, în vechime, lupi sau cei ce sunt ca lupii » (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Gengis-Han).

În folclor şi în calendarul religios sunt consemnate mai multe « Zile ale lupului », începând cu Sfântul Andrei, pe 30 noiembrie, Sfântul Petru de iarnă (16 ianuarie), dată consemnată în Calendarul creştinca « Cinstirea lupului », când Sfântul Petru, protector al acestui animal, îi stabileşte « hotarele » şi îi dă voie să mănânce din turmele oamenilor, Sfântul Petru de vară (29 iunie) – « Soborul lupilor » – zi în care se spune că s-ar aduna lupii într-un loc anume, de obicei la o răscruce, acolo unde se arată Sfântul Petru şi le împarte lupilor mâncare dintr-o pâine sau prescură care nu se mai sfârşeşte, le dă boabe de năut să le potolească foamea, pentru că, fără învoirea Sfântului, lupii nu ar îndrăzni să facă vreo stricăciune în lume.

 

 

Sursa: destepti.ro

 Sursa foto: socwall.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *