Jurnal de bord
-
Video superb. Peisaj de basm pe pârtia de schi de la Buscat! În Muntele Băișorii!
A fost un weekend excelent pentru iubitorii schiului care au ales pârtia de la Buscat. Deși zăpada lipsește încă în multe locuri din Apuseni, în zona pârtiei Buscat peisajul alb a fost fondul dominant. Un tablou de iarnă așa cum și-l imaginau mulți. Adevărul este că nu sunt multe senzații asemănătoare cu bucuria schiului, să simți libertatea pe care ți-o oferă acest sport, să respiri aerul de aici, să simți vibrația muntelui! Florin Țene, mulțumim pentru filmul superb și pentru excelentele fotografii!
-
Foto. Natura Apusenilor, în plină iarnă!
Este un anotimp mai atipic anul acesta. Bucuria zăpezii pare să se lase așteptată. Drumurile troienite ale Apusenilor sunt doar amintiri din anii trecuți. Iar peisajul alb nu îl mai găsești nici măcar la altitudini de peste 1500 de metri. Așa că natura din aceste locuri își urmează cursul. Cu temperaturi, pe alocuri apropiate chiar de 10 grade, flora de aici dă semne de dezmeticire. E o relaxare la tot pasul. Și nu numai. Sănătatea pe care ți-o oferă plimbările în pădurile Munților Apuseni e de neprețuit! Flo, mulțumim pentru ineditele fotografii!
-
Foto. Cheile Borzești, locul unde apa a sculptat întregul defileu!
La numai 50 km distanță de Cluj si la 17 km de Turda, Cheile Borzești sunt un defileu sălbatic săpat de apele Văii Borzești. Este Rezervație protejată din anul 1994 și e renumită pentru multele cascade formate pe firul apei. Aici poți găsi liniștea și relaxarea după care tânjești. Și pentru că nu sunt foarte cunoscute se transformă în locul ideal pentru a te putea retrage. Așa cum am auzit mai demult aici se găsesc singurele chei din Munții Apuseni unde apa a sculptat aproape în întregime defileul. Apa cheilor se varsă în râul Arieș. Cheile Borzești sunt niște perle neștiute ale naturii diin Transilvania , un loc parcă tăinuit,…
-
Apus în Apuseni!
,, Memoria uită ce-a învățat, uită mult, dar nu ce a trăit.” Ileana Vulpescu Se duce soarele la culcare și se face frig în Apuseni! Prima zăpadă căzută acum câteva zile rezistă nesperat de bine. Pe poteca spre Pietrele Mărunte, brazii au încă omăt pe crengi. Iar sunetul scârțâit al zăpezii pare să aibă împărțeala exactă a unor note de pe portativ. Fresca asta nu vreau să o uit, nu am cum să o uit. Ce clipă de viață intensă poate fi, totuși, un apus!
-
Foto. Așteptând sărbătorile în Munții Apuseni!
„Iarna ducea ziua la culcare mai devreme, ca să nu răcească” (Martin Page) E iarnă în Munții Apuseni. Zilele au devenit mai mici iar drumurile s-au mai îngustat. E frig în munte dar tabloul de basm pe care l-am găsit la Dealu Botii arată de parcă aici ar fi casa lui Moș Crăciun. E vreme de colinde, pe undeva mai sună un tulnic și e aproape Sfântul Nicolae. Deocamdată nu sunt căi troienite dar mai e timp. Sentimentul e că în perioada asta se cumințește muntele când oamenii de aici îl așteaptă pe Pruncul Iisus.
-
S-a dus toamna din Apuseni!
„Dacă aș fi o pasăre, aș zbura în jurul Pământului căutând toamnele succesive” (George Eliot) Frumusețea toamnei este irepetabilă. Misterul însoțește mereu acest anotimp. Pastelată la început, în cele mai diverse și teribile culori ce dau viață unui întreg tablou, natura se retrage apoi într-o liniște aproape mormântală, într-o lume de gheață, în care doar mici insule de verde, nealiniate legilor nescrise ale vremii, se încăpățânează să rămână în scenă. Ce spectacol e toamna! Am surprins câteva din etapele acestui anotimp lin în munte, în Apuseni! Nu știu alții cum sunt dar mie îmi pare că primăvara e mai capricioasă decât toamna. Timpul ăsta de la început de septembrie, care…
-
Foto spectaculos. Cheile Turzii, în toamnă târzie!
„Uneori, când îți pierzi drumul în ceață, ajungi într-un loc frumos! Nu vă fie frică să vă pierdeți!” (Mehmet Murat Ildan) S-a lăsat ceața! E toamnă târzie iar natura se transformă într-un mod curios. Cheile Turzii sunt spectaculoase în orice anotimp dar parcă acum tabloul de acum e desprins dintr-un cadru de film. Imaginea fantasy a stâncilor abrupte, a defileului îngust, apa care șerpuiește pereții de piatră, e pelicula vie a poveștilor de ficțiune răsfoite. A fost un weekend liniștit în Chei. E liniștea dinaintea iernii în acest caz. Lucru surprins cu emoție obiectivul aparatului! Mulțumim, Flo, pentru fotografiile superbe!
-
Video și foto. Tablou de iarnă în Apuseni, la Dealu Botii!
E doar sfârșit de noiembrie dar parcă anul acesta iarna se grăbește. Așa se vede din imaginile care surprind satul Dealu Botii din comuna Beliș acoperit de zăpadă. La fel și drumul care leagă satele din localitate! Deocamdată se circulă bine dar deja în condiții de iarnă!
-
Foto și video. Culorile toamnei în Apuseni!
„Cât timp toamna rezistă, nu am suficiente mâini, pânze și culori pentru a picta lucrurile minunate pe care le văd”, spunea Vincent Van Gogh. Păcat că celebrul pictor nu a surprins anotimpul cu pricina pe drumurile din Apuseni. https://youtube.com/shorts/RcN2SKUQ1Bc?feature=share Așa că vă lăsăm să vă bucurați de imagini superbe surprinse în acest weekend pe drumuri spre munte!
-
Foto. Început de săptămână în Apuseni!
Departe de tumultul cotidianului urban, viața respiră cu ritm liniștit la munte. Nu e nimic de idealizat dar sănătatea locului e fără echivoc! Iar peisajul se leagă de idilic! Așa că primiți câteva imagini de început de săptămână, din Apuseni!
-
Foto. Emoție de toamnă în Apuseni!
Să fie vreo speranță în norii ce învăluie munții? Să mai fie vreme pentru frunza ce stă să cadă? Cărarea e deja acoperită de un covor ce scoate sunete foșnite la orice pas. Paradoxal, viața se manifestă plenar în fiecare ciupercă ivită curajos după ploaie… Sunt un martor necunoscut ce încearcă emoția toamnei în Apuseni!
-
Foto. În Apuseni, ”în peisajul sufletului”!
”Peisaj de basm. Există stânci măreţe, puternice, inaccesibile, care se pot totuşi prăbuşi de-un simplu ecou: în peisajul sufletului”, spunea nemuritorul Lucian Blaga. Redescopăr realitatea poetului în lumea din proximitatea orașului. Fug după veșnicie iar și iar pe lângă Arieșul care taie clipă de clipă văile Apusenilor. Pare că fac lucrul ăsta de când mă țin minte, pentru că aici am ajuns de copil. În locul ăsta mi-am umplut sufletul de dragoste, de bucurie aprinsă. O fi fost ”chemarea sângelui”, așa cum mă alintă o mai veche cunoștință, unul din, poate, puținii păstrători de credință și de voință ai acestor locuri! Nu trebuie să cauți prea mult. Doar câțiva kilometri…
