Drumeție spre Vârful Măgura Vânătă, în inima Padișului

12 kilometri de poteci, trei ore de mers și o toamnă care îți rămâne în suflet. În Padiș, Apusenii se dezvăluie într-una din cele mai frumoase peisaje: păduri îmbrăcate în culori spectaculoase și o ceață misterioasă care învăluie crestele. 

Există locuri în care nu mergi doar ca să ajungi. Mergi pentru senzația aceea greu de descris, pentru bucuria de a descoperi natura forma ei autentică. Efectul ăsta îl are Padișul pentru mine. Am fost mai mereu vara, niciodată toamna. Așa că octombrie era un bun motiv pentru a urca pe acest platou din Bihor. 

Nu am mers spre Cetăți de data asta, am urcat pe Măgura Vânătă într-o aventură care a însemnat aproximativ 12 kilometri bătuți în trei ore, într-un ritm care îți permite să te bucuri de natură. Ajută și la efortul fizic în tentativa de a intra în formă pentru sezonul de ski dar e în primul rând pentru satisfacția sufletească. După o tură în Padiș, ai senzația din reclamă: A fost scurt dar gustul e lung. Aici, e întotdeauna prea scurt.

Acum e toamnă și anotimpul are un fel aparte de a schimba peisajul. Verdele se amestecă din nou cu nuanțe de galben, arămiu și ruginiu, iar lumina blândă pune în valoare fiecare detaliu. Potecile sunt domoale, urcușul e prietenos iar aerul rece și curat îți dă boost. E energia din Padiș.

Magia apare când ceața începe să coboare peste munte. Pe alocuri, crestele se pierd în vălătuci albi, pădurea capătă un aer absolut ireal, e pe bune, peisajul se schimbă de la un minut la altul. Uneori, vezi doar siluetele copacilor, alteori, ceața se ridică și lasă priveliștea să se dezvăluie din nou ca o petrecere surpriză pregătită special pentru cei care se încumetă acolo.

Ce senzație! Să pășești într-un astfel de decor. Sunt momente în care cuvintele nu descriu așa cum ar trebui realitatea. O fac fotografiile. În Padiș, frumusețea nu stă doar în destinație, ci și în starea de spirit. În sunetul frunzelor foșnite, în prietenia muntelui, în sentimentul că, pentru câteva ore, timpul aproape că stă pe loc.

Bogdan Boer, îți mulțumim pentru fotografiile superbe. Ne-am plimbat și noi prin Apuseni!