Toamna e anotimpul pe care îl iubesc cel mai tare. Are ceva din aroma copilăriei. Cred că cea mai puternică amintire pe care o am de atunci este culesul viei. Îmi vine în fața ochilor imaginea carului cu boi care ducea în plină toamnă butea și moara în care aveau să fie zdrobiți strugurii. Iar eu eram acolo cu moșul meu care mâna animalele acelea mari dar atât de blânde și supuse. Pentru noi, pentru copii, ziua aceea era o sărbătoare în sine. O așteptam de săptămâni. De când erau scoase în curte butoaiele pentru a fi pregătite să țină mustul! Am urcat După Humă, sus la vie. Mai sunt…