VIDEO. Prin Cheile Runcului, pe urmele uriașilor din Apuseni!

E sfârșit de mai și deobicei în vremea asta senzația vacanței devine din ce în mai acută. Nu e cazul și anul ăsta. E o primăvară mult prea ploioasă iar startul verii adevărate pare încă departe. Așa că prima zi de weekend curge liniștit în atmosfera de pace a bibliotecii și a meciurilor de la televizor. Dar când duminica apare, soarele peste oraș răsare. Un semn atât de provocator că nu mai apucăm să ne bem liniștiți nici măcar prima cafea. Încotro? Cu pas uriaș, spre Apuseni, să vedem Cheile Runcului și ce om mai descoperi pe acolo.

 

 

 

Cheile fac trecerea din satul Runc spre satul Lunca Largă, ambele aparținând comunei Ocoliș. Drumul spre Turda, apoi intrarea pe Valea Arieșului, atât de cunoscut drumeților din cazul de față, este mereu o invitație de a explora. Și cum astăzi, zâmbește și soarele deasupra, e clar că „Cerul spune – fugi că eu plătesc”. Și ajungem la Ocoliș, unde ne întâmpină un banner cu un mesaj foarte potrivit: „comuna din inima Apusenilor”. Și inimile noastre simt vibe-ul ăsta puternic al locului. Nu suntem prima dată aici, dar vrem să descoperim locuri noi sau poate să le percem altfel pe cele vechi.

 

 

Zona e de o frumusețe aparte, dealtfel unul din multele astfel de locuri ale Apusenilor. Un masiv calcaros, cu pereți înalți, aproape verticali, peșteri, caverne și un defileu creat în, probabil, mii de ani de râul Runc. Aici există o curiozitate născută din vorbele bătrânilor, trecând din poveste în legendă și din legendă în mit despre uriași. Cu o dovadă palpabilă: o urmă de dimensiuni semnificative, mai mare decât a unei potcoave obișnuite, care ar fi aparținut cailor cu care uriașii treceau pe aici din Bedeleu în Cheile Runcului. Istoria uriașilor din Apuseni este unul dintre cele mai răpândite mituri despre această parte de țară, familii de uriași trăind în aceste locuri. Una dintre ele ar fi fost lăsată să trăiască aici de regele Decebal cu condiția să îi păzească comorile.

 

 

Am trecut de chei, iar după ultima casă din Lunca Largă, am urcat pe un drum forestier, preț de o oră și ceva pe pământul încă mustind de apă dar pe un verde crud dezlănțuit ce colora natura de aici în toată splendoarea ei. Drumul până la locul de panoramă, de deasupra cheilor, a fost o încântare aproape la fiecare pas, iar acolo sus am descoperit o lume. Pe granița dintre județele Alba și Cluj, cu o perspectivă în care vedeai până departe, am descoperit o zonă virgină turistic, prea puțin însemnată în blogurile de călătorie și prea puțin cunoscută pasionaților de drumeții: pentru că pe aici încă umblă în voie ursul, cerbul, căprioara și lumea asta sălbatică a Apusenilor. De aici, de sus, noi eram uriașii!