Am plecat din Izvoarele la 6:50, dimineața, cu lumina abia desprinsă din noapte și cu zăpada încă înghețată sub bocanci. În Munții Trascăului, primăvara nu vine dintr-odată. Se verifică la fiecare pas. În văi miroase a pământ dezghețat, pe culmi încă scârțâie omătul. Am urcat întâi spre Plescioare, la 1225 de metri. Soarele se ridica curajos și colora în roz muchiile albe. De acolo, creasta se desfășura ca o coloană vertebrală de calcar, ascuțită și tăcută. Următorul a fost Jaru, 1221 de metri, apoi Piatra cu Urdă, cu doi metri mai înalt, 1223, fiecare vârf o treaptă, fiecare treaptă o respirație sănătoasă. Zăpada alterna cu porțiuni de iarbă arsă de…