-
România mea din Apuseni!
Acolo este țara mea… Cu oameni simpli care au aur în privire, nu în buzunar. Oameni care știu să-ți dea din puținul lor ca pe o binecuvântare! În freamătul brazilor de pe Valea Arieșului, în ecoul tulnicelor care strigă din munte în munte, acolo e România mea! În Apuseni! Acolo e țara care nu moare, pentru că nu stă pe ziduri, stă pe caractere! Pe oamenii cuminți care își fac lucrul lor cu onestitate! Nu cred în festivisme și în marșuri patriotarde. De 1 Decembrie, țin în palmă o bucată de piatră din Apuseni, și e mai grea decât un munte, pentru că aici stă povara istoriei și nădejdea noastră…
-
Casele vechi din Apuseni, mai bătrâne ca ţara, încă se mai ţin în picioare!
Pierdute pe crestele Apusenilor, în ultimele sate sau cătune în care s-a păstrat viata, mai vezi vechile asezari, de odinioara, ale oamenilor din munti. O lume aproape pierduta. Iar ele sunt efigiile acestei zone, acum pe cale de dispariţie. Casele de aici au 100 de ani, uneori mai mult. Au fost construite să dureze, la fel şi acoperişurile lor, unice în lume ca formă şi construcţie. Multe încep să se deteriorieze, însă, pentru că nu mai sunt îngrijite. Sunt oglinda robustetii oamenilor care inca le mai locuiesc, chiar daca astazi i-a prins batranetea. Cei care au ştiut să construiască astfel de acoperişuri au murit, iar meşteri tineri nu prea se…
