În sfârșit, primăvară! Mirosul puternic al zambilelor aduse în mâini plutește peste întregul cimitir, precum o aromă ce revine nostalgic pentru toți cei care au urcat să-și comemoreze morții. Soarele e încă timid, e ultima zi din martie, dar verdele îmbietor ce se desfășoară printre crucile vechi din lemn e dătător de speranță. E sâmbăta lui Lazăr. Iar într-un sătuc din Câmpia Transilvaniei, oamenii îi pomenesc pe cei adormiți. E o procesiune veche a locului. Veche de când nu se știu nici cei mai bătrâni de aici.   „Dumnezeu să-i ierte!” este salutul tradițional care te introduce în lumea interiorizantă a celor care pășesc în curtea cimitirului. Iar la intrare,…