Ce mai! V-am mai povestit de ponorul minune al Padișului dar bucuria revederii acestui loc este absolută! În Poiana Ponor am urcat pornind din Glăvoi pe o potecă ce traversează pădurea spre întinsa pășune montană, bucurându-ne privirea cu fiecare copac sau creangă ce atârna deasupra cărării. E atâta veselie în munții ăștia. O veselie lipsită de sonoritate și totuși atât de intensă!     Eram doar noi și drumul fără să băgăm de seamă că din față, de după deal, ceva se apropie. Doar muzica unor clopoțele sudată armonios ne scoate din starea aproape meditativă. Că să descoperim o activitate mai puţin observată de turistul absorbit de frumuseţile Padişului. Și…