Cel mai frumos text despre moți și Târgul de Fete de pe Muntele Găina nu l-a scris un român, ci un mare scriitor maghiar -

Puține pagini din literatură au reușit să surprindă atât de profund sufletul Apusenilor precum cele scrise de Jókai Mór. Fascinat de frumusețea locurilor și de oamenii munților, unul dintre cei mai mari scriitori ai literaturii maghiare, ai literaturii universale în general, a lăsat poate cea mai emoționantă descriere a Târgului de Fete de pe Muntele Găina, o tradiție unică, în care iubirea, familia și identitatea moților se întâlnesc sub cerul Apusenilor.

În Apuseni, mai precis în județul Alba, se află Masivul Găina. Vara, de sărbătoarea Sfântului Ilie sau în duminica cea mai apropiată de această dată, mii de oameni urcă spre platoul muntelui pentru unul dintre cele mai vechi și mai spectaculoase obiceiuri din România: Târgul de Fete de pe Muntele Găina.

Astăzi este un prilej de sărbătoare și de celebrare a tradițiilor, însă pe vremuri era mult mai mult decât atât. Pentru fetele de măritat, era ziua care le putea schimba statutul social. Ani întregi pregăteau cu migală zestrea primită de la părinți, așezată în cufere sculptate cu motive tradiționale, iar familiile urcau pe munte cu speranța că fiica lor își va găsi alesul.

Farmecul acestui loc și al oamenilor săi a trecut dincolo de granițele Transilvaniei. Unul dintre cei mai mari scriitori ai secolului al XIX-lea, Jókai Mór, a fost atât de impresionat de moți și de Târgul de Fete, încât le-a dedicat unele dintre cele mai frumoase pagini din romanul “Sărmanii Bogați“. Descrierea sa este nu doar o frescă literară, este o adevărată mărturie a unei lumi care trăia în armonie cu muntele, cu tradițiile și cu timpul.

Vă invit la unul dintre cele mai impresionante pasaje dedicate vreodată Muntelui Găina și moților:

„Exista în ținutul acesta și un obicei specific: târgul de fete. În vecinătatea munților bihoreni se află o creastă de deal numită Găina care-n vremea târgului era înverzită ca toți munții din Ardeal după topirea zăpezilor. Văille adânci erau traversate de pârâuri ale căror curs putea fi ghicit doar după tufele verzi de arin frumos aliniate pe maluri. Acolo coastele munților sunt acoperite de păduri de făget, iar mai sus terenul este dominat de brazi iar de la un timp și aceștia sunt schimbați cu rudele lor mai îndepărtate, de pini și mai departe alte soiuri tot mai puțin înalte. Mai la urmă doar tufele cu afine mai sălășluiesc pe creste, iar în final părăsesc și ele terenul, așa că în vârf nu mai crește decât iarba care-și păstrează verdeața o singură săptămână pe an, după care ori se usucă, ori o acoperă zăpada.

Pot să spun cu siguranță că pe aceste locuri până și păsările trec foarte rar.

Vederea de aici este într-adevăr înălțătoare. De o parte se vede un lanț de munți vulcanici, de partea cealaltă împrejurimile Clujului, munții Gilăului, iar la vest se întinde în față Țara Ungurească, netedă, cu șesuri cețoase ce par a se topi în cer.

O singură zi din an Găina este foarte populată. Prima sâmbătă după Sfântu Ion vin de la Războieni și de la Câmpeni brutarii de colaci cu miere cu păpușile lor de turtă dulce, cu boloboacele cu țuică încărcate pe spinările cailor și ridică corturi pe platou. A doua zi coama muntelui se umple de oameni veseli și atunci se ține renumitul târg de fete.

Fie de departe, fie de aproape, se adună mamele cu fetele lor împopoțonate, aducând cu ele și zestrea ca să o arate. Șiraguri din bani de aur și argint la gât, ștergare țesute cu modele atârnate pe o rână a calului, perne umplute cu pene, lăzi vopsite așezate în șa; le descarcă toate acolo sub corturi ca într-un târg adevărat și apoi vin cumpărătorii, tinerii de însurătoare, flăcăii care privesc marfa, intră în vorbă cu fetele, se târguiesc cu mamele și se duc mai departe dacă nu s-au putut înțelege. Câte o fată este reținută de părinți mai mult, pe alta o dau primului care o cere și care-și află pereche sunt conduși în sunet de fluier și cimpoaie la cel mai apropiat călugăr care sfințește, după obiceiul locului, acest cuplu.

Aceste obiceiuri au o explicație foarte naturală. Păstorii din munți locuiesc ades așa departe unii de alții că le trebuie o jumătate de oră să ajungă și până la primul vecin. Pe lângă asta fetele stau tot timpul acasă; tinerii se văd doar o singură dată pe an, la târgul de pe Găina. Femeille măritate au voie mai apoi să meargă și la alte târguri, dar fetele rămân acasă”,

scria Jókai Mór în romanul celebru “Sărmanii Bogați “!

Vârful Găina este cel mai înalt punct al masivului cu același nume, aflat în partea centrală a Munților Apuseni, la o altitudine de 1.486 de metri. Atestat documentar în 1816, el rămâne până astăzi un loc încărcat de simboluri și emoție, unde istoria, tradiția și identitatea moților continuă să se întâlnească în fiecare vară, la umbra unuia dintre cele mai cunoscute obiceiuri din România.