Nu mă mai satur de Apuseni. Am plecat iar în aventură, de astă dată din Vârtop, într-o dimineață albă, tăcută, la granița dintre Bihor și Alba, cu senzația că intru într-o altă lume. Un deja vu: intru în șifonierul fermecat pentru a ajunge în Narnia! Nu e nimic diferit de imaginile din film și natura de poveste a Carpaților Occidentali. Aerul mușca din obraji, iar zăpada scârțâia sub bocanci ca un avertisment blând: nu va fi o plimbare ușoară. Ținta era clară: Vârful Bihor, la 1849 de metri, cel mai înalt punct din Apuseni. Doar că muntele nu se cucerește în linie dreaptă, ci în respirații, în pași mărunți, în…