Video și foto. La Poșaga, la Izvorul Tămăduirii din inima Munților Apuseni!

Am mai scris despre acest loc unde mă întorc cât de des pot. La Poșaga, în inima Munților Apuseni, timpul pare să curgă altfel: aici e Izvorul Maicii Domnului, cunoscut și ca Izvorul Tămăduirii. Chiar din piatra muntelui țâșnește o apă limpede, rece și curată, despre care oamenii locului și toți cei care într-un fel au ajuns acolo spun că poartă har și vindecare. Mulți din cei care vin aici poartă credința că nu e doar apă de munte, ci dar al Cerului, o binecuvântare a Maicii Domnului pentru sufletele și trupurile ostenite.

Cumva, sub Bisericuța unde se găsește izvorul, ai impresia că intri în chilia vreunui pustnic. Locul, în sine, are o liniște specială și nu exagerez. E o tăcere în care parcă se aud rugăciunile celor care s-au închinat de-a lungul vremurilor. Mă simt ca biblicul Iona care intră în burta, de astă dată, a muntelui. Dar aici nu e nimic înspăimântător. O icoană a Maicii Domnului și o candelă mereu aprinsă veghează la apa care vine din munte.

E atât de fain locul ăsta pe care-l știu de tânăr: valea strâmtă și spectaculoasă care urcă spre Poșaga de Sus te ține cu respirația în loc pentru că admiri frumusețea sălbatică a defileului care te poartă mai departe spre Segagea și spre culmile albe de calcar de la Scărița Belioara. Suprapun imaginea cu scara lui Iacob, pentru că și aici e o cărare care unește natura cu credința, frumusețea pământului cu nădejdea cerului.

Izvorul Maicii Domnului de la Poșaga sau Izvorul Tămăduirii l-am privit mereu ca un itinerariu inițiatic. Cel mai bine mi l-a descris odată un pelerin pe care l-am întâlnit acolo. “E locul unde muntele își lasă sufletul să curgă prin apă”!