„Fie iarna cât de rece, numai Mărţişor de-ar trece”, sună o veche zicere românească. Imagine sugestivă pe care am găsit-o, la propriu, în Cheile Turzii. Câteva ore la pas pe deasupra Rezervației naturale te trece prin anotimpuri. Prin vârstele vremii care se succed de la un peisaj la altul. Simți bătaia înceată a iernii printre pereții înalți de stâncă unde se mai găsesc pâlcuri de zăpadă veche ca la distanță de pași în mers normal să simți vibrația neregulată a primăverii. Întâlnesc florile ce au supraviețuit anotimpului înghețat, care par să fie azi la capăt de drum. Ce paradox, exact când se așază căldura și mușcă adânc în resturile iernii.…