”Peisaj de basm. Există stânci măreţe, puternice, inaccesibile, care se pot totuşi prăbuşi de-un simplu ecou: în peisajul sufletului”, spunea nemuritorul Lucian Blaga. Redescopăr realitatea poetului în lumea din proximitatea orașului. Fug după veșnicie iar și iar pe lângă Arieșul care taie clipă de clipă văile Apusenilor. Pare că fac lucrul ăsta de când mă țin minte, pentru că aici am ajuns de copil. În locul ăsta mi-am umplut sufletul de dragoste, de bucurie aprinsă. O fi fost ”chemarea sângelui”, așa cum mă alintă o mai veche cunoștință, unul din, poate, puținii păstrători de credință și de voință ai acestor locuri! Nu trebuie să cauți prea mult. Doar câțiva kilometri…