Nu știu de ce dar nostalgia mă poartă mereu cu gândul la locurile atât de speciale sufletului. Poate pentru că în liceu așteptam un an întreg să merg vara la Costinești, în tabără, în locul ăsta încremenit încă în vreme, în care Vox Maris, Forumul și Epava se încăpățânează să dea aroma generațiilor care au trecut pe acolo cu ani și zeci de ani în urmă. Aproape că nu trece vară să nu dau o fugă pe Malul Mării Negre la Costinești. Dar între aceste momente singulare într-un an, urc des și frecvent în munții mei dragi. Acolo unde am descoperit și Costineștiul Apusenilor. Sintagma nu îmi aparține, e a…