VIDEO. Poiana Glăvoi din Padiș, Costineștiul Apusenilor!

Nu știu de ce dar nostalgia mă poartă mereu cu gândul la locurile atât de speciale sufletului. Poate pentru că în liceu așteptam un an întreg să merg vara la Costinești, în tabără, în locul ăsta încremenit încă în vreme, în care Vox Maris, Forumul și Epava se încăpățânează să dea aroma generațiilor care au trecut pe acolo cu ani și zeci de ani în urmă. Aproape că nu trece vară să nu dau o fugă pe Malul Mării Negre la Costinești. Dar între aceste momente singulare într-un an, urc des și frecvent în munții mei dragi. Acolo unde am descoperit și Costineștiul Apusenilor. Sintagma nu îmi aparține, e a unui bun prieten, dar se potrivește perfect cu atmosfera Glăvoiului din Padiș.

Este vineri și ca în orice început de weekend, gustul timpului liber are un efect narcotic, pur și simplu dependența de munte ne scoate afară din oraș. Oricum este zi scurtă și înainte de ora 3 p.m. părăsim Clujul, pe la ieșirea din Baciu, cu direcția Apuseni – Padiș. Drumul de la Căpuș, prin Huedin, Bologa, Ciucea, Beiuș, Pietroasa, ca să enumăr câteva din localitățile pe care le-am lăsat în urmă este destul de liber. Îl parcurgem cu nerăbdarea domoală a revederii unei destinații dragi. De la Pietroasa, indicatorul mai arată 23 de km până sus la Cabana Padiș. Iar sentimentul, pe măsură ce urcăm, este tot mai copleșitor. Munții ăștia, Masivul Bihor, Apusenii, Padișul, au acel ceva care te atrage într-un mod ciudat, total, odată ce ai ajuns să îi cunoști.

Sus pe platou, de pe drumul asfaltat o cotim la dreapta spre Glăvoi. Impresia e acceași pe care o aveam când, în liceu, trenul ce pornea din gara Războieni, din Ocna Mureș, spre tabăra mult așteptată, se apropia după vreo 9 – 10 ore de mers de gara din Costinești. Sentimentul, și acum, are intensitate, în fața noastră se deschide o poiană în care corturile abia mai încap. E spre seară și deja focul e făcut iar fumul care se ridică din loc în loc în loc îți creează imaginea unui western pe care îl trăiești pe viu, la fața locului. Aici este o comunitate în toată regula. Așa că dăm să ne integrăm și noi. Primul popas e la Cornelus Mol, pe butuci, la un pahar de vorbă și o bere rece, care merg ca unse după drum.

Seara, atmosfera e deja ca în tabără!