“În grămezi greoaie, norii Într-o parte străbătură Şi de chipul lor pătrunsă, Faţa lacului e sură.” (George Topârceanu) Probabil e unul din cele mai frumoase lacuri de munte din România. L-am surprins acum fără zgomotul grav al ambarcațiunilor motorizate care îl agasau la suprafață nu cu multă vreme înainte! E liniște acum. O pace interioară îi cuprinde pe puținii îndrăgostiți care s-au oprit preț de minute să-și rostească jurăminte de amor într-o seară de duminică. E chiar poetic lacul ăsta. Nu i-am descoperit niciodată latura asta. L-am văzut mereu ca o acumulare de apă robustă, firească muntelui. L-am trecut înot mai demult cu același sentiment că am îmblânzit un uriaș.…