“Imi simt sufletulMugur de fluier,Ce-a doinitCantec cu suier.Pentru zileleCe-au fost trecutePentru noptileNegre si slute.” (Mugur de fluier, Phoenix) Răcoarea pădurii face mai ușor traseul accidentat care e acum în urcare. Nici nu se remarcă bine poteca pe care să o urmăm dar cumva se observă deja luminișul unde se află piatra pe care ne-am propus să o cucerim. Din loc în loc un trunchi de copac întins în fața noastră ne blochează înaintarea. Un soi de ambuscadă pregătită de viețuitoarele sălbăticiei pentru cei care se încumetă adânc în hotarul lor. Nu-i bai, ne odihnim o vreme pe lemnul culcat și deja o zărim printre crengile acoperite de frunze care încep…