Iubesc istoria de când mă știu și orice ruină, cât de neînsemnată, dar care duce mai departe povestea unor timpuri și fapte, mă provoacă să o descopăr, să pun mâna pe urme peste care s-au scurs realități. Devenite azi amintiri, poate nici atât, mai degrabă legende, dacă e să-i cercetezi pe oamenii locului. Nu m-a descurajat niciodată imaginea dezolantă cu ruinele unui castel dar îmi mustește privirea de bucurie atunci când descopăr unul ce poate fi încă vizitat. O bijuterie, la propriu, este și Castelul Ghika de la Dofteana. Nu departe de granița istorică a Transilvaniei cu Moldova, la hotarul celor două provincii istorice, am deschis o să pagină nouă…