VIDEO și FOTO: Castelul Ghika de la Dofteana, de la granița Transilvaniei cu Moldova!

Iubesc istoria de când mă știu și orice ruină, cât de neînsemnată, dar care duce mai departe povestea unor timpuri și fapte, mă provoacă să o descopăr, să pun mâna pe urme peste care s-au scurs realități. Devenite azi amintiri, poate nici atât, mai degrabă legende, dacă e să-i cercetezi pe oamenii locului. Nu m-a descurajat niciodată imaginea dezolantă cu ruinele unui castel dar îmi mustește privirea de bucurie atunci când descopăr unul ce poate fi încă vizitat. O bijuterie, la propriu, este și Castelul Ghika de la Dofteana.

Nu departe de granița istorică a Transilvaniei cu Moldova, la hotarul celor două provincii istorice, am deschis o să pagină nouă de istorie. Complet nouă pentru mine. După un scurt itinerariu în măruntaiele Carpaților Orientali, în mina de la Târgu Ocna, ne-am aruncat câțiva kilometri mai departe, la Dofteana, să vedem ce surprize întâlnim la Castelul și domeniul Ghika de aici. Întâlnirea cu istoria locului este irezistibilă. Pe Valea Trotușului, la poalele muntelui Nemira, un castel, pe cât se poate conservat, cu o grădină îmbietoare și un luciu de apă ispititor ni se desfășoară în fața ochilor. Ce descoperire, ce bucurie!

Cu două bilete, însumând 10 lei, ne-am aventurat în curtea și în interiorul castelului. Din cele 33 de camere, doar cele de la parter sunt vizitabile. Holul, biroul, saloanele în care pășim păstrează o anumită impresie de Belle Epoque. Un pian, cam deteriorat, nu știm dacă e parte din decorul inițial al castelului, ne trezește imaginația. La fel ca biroul ce pare să fie mobilat în moda sfârșitului de secol 19, început de secol 20. Ce evenimente s-or fi petrecut aici, ce personalități marcante din epocă or fi trecut pragul Castelului Ghika?!

Cu un simplu search pe Google, aflăm mai multe. Iar castelul ăsta a adunat istorie cât pentru mai multe romane. Cu ușurință s-ar putea face un film. Castelul sau conacul Ghika de la Dofteana este construit în stil romantic la sfârşitul secolului al XIX-lea, cu rolul bine definit de castel de vânătoare. Domeniul în sine era renumit în epocă pentru veritabilele partide de vânătoare şi recoltare de trofee, fauna fiind asigurată de apropierea de muntele Nemira şi de apa Trotuşului.

În 1887 Neculai N. Ghika pune să se ridice pe domeniu o locuinţă administrativă cu parter şi etaj denumită, impropriu, hulubărie. La scurt timp după, proprietarul angajează un arhitect italian pentru a-i realiza planurile și începe a aduce materiale de construcție și meșteri din străinătate în acest scop. Castelul este folosit ca reședință de vară/vacanță pentru familia Ghika, arată cronicele păstrate în arhivă internetului.

Dar partea mai palpitantă sau mai zbuciumată se derulează în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, între 1941-1944, cândîn castel a fost stabilit Comandamentul Wehrmachtului. Iar după întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste, castelul este devastat de armata sovietică similar cu palatele de la Comănești și Dărmănești, din apropiere.

Apoi, firesc, la fel ca alte imobile de patrimoniu, se întâmplă naționalizarea domeniului, realizată în două etape. O dată în 1945, imediat după război, prin aplicarea Reformei Agrare, iar în a doua etapă castelul și restul domeniului trec în proprietatea statului. Astfel refuncționalizat, fostul castel de vânătoare al lui Emil Ghika, urmașul lui Neculai Ghika, devine pe rând sediul unor instituții de stat ca: spital TBC, casă de copii, sanatoriu de reumatologie infantilă. După Revoluție, din lipsă de moștenitori, revine Consiliului Local. Recent, castelul a fost cumpărat de un investitor privat.

Ce istorie fascinantă are locul ăsta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *