De Focul Viu din Padiș am mai scris. Flacăra lui a încetat să mai ardă! Dar dorul de aceste locuri e mistuitor. Așa că am mai dat un ochi ghețarului. E la fel! Nu pâlpâie mai mult decât a făcut-o astă vară dar emoția e acolo. Intactă. La fel și amintirile! Am găsit în câteva materiale de presă mai vechi referințe la o legendă a Focului Viu. Astfel, în trecutul îndepărtat, aici era ascunsă comoara lui Decebal, iar câţiva uriaşi o păzeau de hoţi. Probabil comoara era chiar flacăra de gheață. Și cumva gândul meu fuge spre mitologia greacă, în speranța că Prometeu va fura iar focul de la zei…