Primele și poate unele din cele mai curate amintiri pe care le port sunt legate de anii ăia fără griji din lumea caldă a satului bunicilor. A satului în care am crescut până să merg la școală, a locului în care mi-am petrecut apoi vacanțele și toate zilele în care aveam liber de la ore. O lume de care m-am atașat și de care astăzi îmi e atât de dor! Dacă ar fi să spun care e cea mai frumoasă sărbătoare a acelor ani, de care îmi amintesc aproape în detaliu, atunci e clar: culesul viilor.     O bucurie de nedescris. Așteptam ziua surechiului cu o nerăbdare greu de rostit în cuvinte.…