Video și foto. În Munţii Rodnei, pe Vârful Roșu. De pe acoperișul Transilvaniei, cu privirea spre Bucovina și Maramureș!

„Pentru că, la final, nu-ți vei aminti de orele petrecute la birou… Urcă acel munte!” (Jack Kerouac)

Dacă vrei să te încarci de energie bună urcă în Munții Rodnei. Nu e nimic lozincard în îndemnul meu. Este o constatare trăită pe teren. Mi-am propus să ajung pe Vârful Roșu, deși traseul inițial era până pe Ineu însă strategia se schimbă la fața locului, pentru că am văzut imagini superbe de acolo. Dar realitatea e mai intens colorată. Iar aroma locului e de neprețuit.

Traseul este unul frumos, abrupt în schimb, cu foarte puține zone liniare. Respiri greu din start când ești nevoit să urci pârtia cu o înclinație de vreo 45 de grade de la Blazna, apoi poteca te duce printr-o pădure de brazi, prin porțiuni de grohotiș, jnepeni și tufe cu afine.

Așa cucerești primul vârf, Cobășel, o culme domoală ce seamănă cu Apusenii, la peste 1800 de metri. Iar de acolo, de la distanță, observi Vârful Roșu, care sare de 2100 de metri altitudine. Nuanța roșiatică i-a dat probabil acest nume. Rododendronii care-l acoperă în perioada de înflorire creează un pastel teribil, un covor roșu, un peisaj cromatic special…

De acolo, totul e o încântare, o explozie de bucurie pentru privire. Traseul de creastă dezvăluie un tablou inedit: o panoramă de neuitat cu frumusețea celor trei creste de munte: Vf. Roșu, Vf. Ineuț și Vf. Ineu. Senzația e că ești pe acoperișul Transilvaniei de unde te uiți neîngrădit la Bucovina, Maramureș și vezi și Ucraina!

Ce sonoritate au acești munți! Curios, nu e ceva muzical. Ai impresia că e un amvon în care ai urcat nu să predici ci să asculți. Nu ești altceva decât un martor al sublimului…