Foto cu plantele superbe din Apuseni, la început de iarnă! -

„Dacă tu vrei să comunici cu un copac, ar trebui ca un braţ al tău să se facă ramură cu frunze şi o ramură a copacului să se facă braţ cu degete. Ar trebui să mori puţin ca om şi să învii ca plantă, iar planta să moară întrucâtva şi să devină într-o parte a ei om.” (Nichita Stănescu)

Sunt puține lucruri care să iasă în evidență atât de teribil precum plantele, florile sau poamele, încă proaspete, în toamnă târzie. Aproape de iarnă. Ce sentiment acut. Natura respiră viață prin copaci, prin crengi, prin verdele pronunțat ce se încăpățânează să reziste în ciuda faptului că Pictorul poate colora oricând de acum în alb Apusenii.

Sunt puține lucruri care să scrie atâta poezie. E amurg de vreme pentru multe din aceste plante. Poate de asta se ivesc atât de îndrăzneț. Pentru că ar fi o pierdere să nu se manifeste plenar și să își ascundă frumusețea teribilă doar pentru un fragment obscur de viață în plus.