Foto. Cheile Vălișoarei, limes al Apusenilor!
Iernile ultimilor ani sunt date peste cap. Zăpada din abundență pe care o găseam în munte încă de la sfârșit de noiembrie pare să nu se mai simtă la fel de bine pe crestele Apusenilor. Cel puțin nu la altitudini sub 1000 de metri. Așa că bucuria schiului am dat-o pentru o excursie sănătoasă de câteva ore într-un loc aflat la îndemâna călătorului. Cheile Vălișoarei! Am trecut de atâtea ori cu mașina fără să opresc un moment pentru a le cerceta la pas. Poate că acum le-a venit rândul.
Limes de Apuseni. Pare frontiera unui ținut în care te avânți plin de entuziasm dar totodată atent la locuri noi, la oameni și la întâmplări pe care ai putea să le trăiești. Dăm forță și dimensiune aventurii noastre pornind să escaladăm câteva din culmile acestor chei. Sentimentul că traversăm poteci de graniță mă poartă cu imaginația la epopeea legiunilor romane aflate la hotar de imperiu. Suntem trei și itinerariul nostru sper să nu aibă soarta soldaților Legiunii a noua, ajunși în mâinile picților războinici din îndepărtata Caledonie.
Deși fiecare metru parcurs semăna cu un teatru de confruntare, desprins parcă din tabloul recuzită folosit de regizori pentru filme de epocă, spectacolul naturii se lasă admirat cu fiecare respirație. Nu aplaudăm gălăgios natura. E chimia respectului pe care acest actor teribil o are cu publicul său odată ce i se trece pragul sălii de reprezentație. Dar cumva noi călcăm chiar pe scena acestui show inedit. Nu sunt înalte vârfurile de aici dar au o monumentalitate unică.
Situate în sud estul Munților Trascău, în sudul depresiunii Rimetea, la 15 km de Aiud sau la 17 km de Buru, Cheile Vălișoarei au numeroase trasee de cățărare, așa că situația de a-i vedea pe unii escaladând stâncile abrupte nu e tocmai ceva inedit. Dimpotrivă. Circuitul Cheilor Vălișoarei se împarte în doi versanți. Versantul drept, cel mai scurt, ce poate fi parcurs în 2 – 3h, l-am ales și noi și ne-a satisfăcut alegerea. Ne-a oferit numeroase puncte de belvedere, cum ar fi Colțul Vilii sau Colțul Bogza.
Natura, chiar adormită în lunile reci, te surprinde mereu prin aceste părți. Iar panorama merită. Ai șansa unei priveliști puternice. Un cuib de vulturi din care să supraveghezi frontiera. Apropos de vulturi, am aflat că aici e locul cel mai jos ca altitudine din Europa unde se adăpostește acvila de munte. Poate pentru că e limes. Și asta mă poartă iar spre istorie, mit și legendă. Spre acvila Legiunii romane de la graniță de imperiu. Așa cum e aici: poarta de intrare într-un spațiu special al Carpaților românești.
Fotografiile spectaculoase vorbesc cel mai bine despe loc. Vă las să îl descoperiți la pas așa cum a făcut Flo, cel care ne-a oferit aceste poze minunate!