Video. În Munții Gilăului , acolo unde am aplaudat spectacolul teribil al naturii!

Să te trezești la munte e confortul suprem la care poți visa într-o zi de sâmbătă. Aroma cafelei măcinate proaspăt și pregătite în ibric pe sobă e elixirul perfect care te trezește de-a binelea. Și e mai mult decât binevenită ceașca de cafea după vinul povestit târziu în noapte, pe butuci, lângă focul mocnit din curtea cabanei. Dar cum avem o zi liberă în față, ne facem planul rapid să batem poteci de munte. Luăm drumul spre Vârful Ijar, pornind din Mărișel.

Pe Ijar am mai urcat dar am făcut traseul din partea opusă, din Pape. Așa că interesul nostru major este să vedem mai degrabă traseul. De pe drumul principal care duce spre Măguri Răcătău, indicatorul ne pune să facem stânga pe un drum forestier care duce drept spre vârful pe care vrem să ajungem. Deși traseul e practicabil pentru orice tip de mașină, sugestia e să faceți la pas itinerarul. În felul ăsta puteți privi în voie spectacolul teribil pe care îl face natura aici.

Am prins o zi senină care îți deschidea perspectiva asupra locurilor din această parte de Apuseni. Munții Gilăului sunt cu adevărat irezistibili. Poteca șerpuiește culmile domoale. Din loc în loc se face auzit clopotul de la gâtul vreunei vaci care paște în voie pe pășunea montană. E atâta pace în drum că simți vibrația muntelui.

Valea Răcătăului am văzut-o de pe drumul principal ce coboară din Mărișel. M-am oprit de fiecare dată să fac fotografii. Fără excepție. Dar pe traseul ăsta spre Ijar, panorama este cu adevărat încântătoare. Valea Răcătăului, privită de aici de sus, seamănă cu lumea imaginară din poveștile cu zâne și feți frumoși. Ne oprim preț de câteva secunde – poate, poate zărim și zmeul din basm, ascuns în dosul unor pereți stâncoși.

Ne revenim în fire rapid, pentru că suntem aproape de Ijar și câinii de la stâna din apropiere ne-au luat în primire. Așa că mai bine întâlneam zmeii! Scăpăm de ei, nu foarte greu, suntem oameni buni și ne lasă să avansăm în voie! 

E sâmbătă și e ziua noastră liberă. Nu avem altceva de făcut decât să ne bucurăm în continuare de spectacolul nemaipomenit. Ne alegem un loc din care să privim mai bine. Ne vine uneori să aplaudăm. Și de ce să nu o facem? Aici nu e nimic din formalismul unei piese obișnuite. Aici e sentimentul de libertate nemărginită pe care ți-l oferă Apusenii!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *