
De ziua bărbatului, ridici cota. La 2000, în platoul Bucegilor!
Nu ştiu unde am descoperit că varianta masculină pentru 8 martie e chiar ziua ce o succede, 9 martie. Prilej suficient să vorbesc de această dată şi de semnificaţia ei încă de la Valentine‘s Day încolo. Şi cum repetiţia e mama învăţăturii iar consecvenţa reţeta succesului, m-am trezit cu un nesperat cadou pentru această sărbătoare născocită te miri de unde. Şi ce putea fi mai tare decât să primesc o excursie pe munte, în Bucegi, la cota 2000, cu punct de pornire din Sinaia.
Nimic din ce avea să urmeze nu se arăta la orizont. O zi însorită, caldă, cu temperaturi de primăvară sănătoasă şi o plimbare prin, poate, cea mai frumoasă staţiune a Prahovei. După o scurtă trecere pe la Mănăstirea Sinaia, cu un moment de reculegere şi reflecţie la mormântul lui Take Ionescu, ne pregătim să cucerim culmile. Ne facem traseul, reperăm itinerariul, preferând telecabina telescaunului din motive de uşoară răceală, dar chiar şi aşa cu opţiunea de a avea albul zăpezii şi verdele pădurii în toată splendoarea lui, sub ochii noştri.
Preferăm, de câte ori avem ocazia, să o luăm la pas pe munte. Astăzi mergem pe excepţia care întăreşte regula. Suntem singuri în telecabină iar distanţa de la sol începe să ia proporţii. Acum simţeam fiecare bătaie a vântului specific platoului Bucegilor, care mişca uşor vehicolul suspendat în care ne găseam. Într-o mişcare care uneori ne făcea să ne vorbim în şoaptă sau mai bine să lăsăm tăcerea să se suprapună cu neastâmpărarea naturii şi cu emoţia care părea să ne copleşească. Dar eram la munte şi altceva nu mai conta. Deocamdată suspendaţi într-o telecabină, numărând minutele până la destinaţia noastră propusă.
După 20 şi ceva de minute în care am plutit în aer, am ajuns. Soarele se proiecta în zăpada îngheţată, o lumina aproape ireal, dar fără şansa de a o topi. Asta şi pentru că vântul părea că s-a dezlănţuit şi că pe drumul parcurs cu telecabina s-a reţinut doar cât să ne lase să urcăm în vârf. Iar aici voia să ne arate că nu mai are nicio reţinere. Paradoxal, cu toată forţa lui, nu mai eram speriaţi, eram curioşi să descoperim platoul, să ne bucurăm de el, privind măreţia naturii. Despre munţii Bucegi, specialiştii spun că sunt un punct energetic foarte puternic, mai puteric decât oricare altul din România. Ce-i drept, am găsit energia de a explora cât mai mult!
Privirea panoramică, de jur împrejur, cu vârfurile acoperite de zăpadă şi cu natura de jos care începea să se coloreze în verde este un spectacol nemaipomenit. Piscurile din apropiere, Crucea de pe Caraiman care părea atât de aproape, vârfurile mai îndepărtate ale munţilor Transilvaniei compun un tablou superb. Mi se părea aievea că revăd scena din Lord of the Rings, în care Gondorul cere ajutorul Rohanului aprinzând făclii pe liniile de graniţă ale munţilor. Aveam o imagine în oglindă dar de data asta filmul era real.
Eugen Babrbu spune că cine are norocul să vadă această lume dintre cer şi pământ pe care o reprezintă Bucegii, „într-o noapte senină, plină de ger şi lumină stelară, se poate lăuda că ştie cum a fost Geneza”.

