Vloggeriţele îl scot din cărţile de istorie pe Gheorghe Grigore Cantacuzino „Nababul”!

Nu ştiu alţii cum sunt dar eu când mă gândesc la un weekend reuşit îmi vine în minte un dor de a cutreiera locuri în care nu am mai fost şi drumuri pe care nu am mai pus piciorul. Nu caut itinerariile, deobicei mă găsesc ele pe mine. Aşa se face că am spus da pentru o destinaţie de care habar nu aveam că există. Şi bonus, pentru un loc în care istoria e la ea acasă. Iar pentru un pasionat, nu mai contează distanţa, nici traficul. Aţi auzit de Castelul Cantacuzino de la Buşteni? Ei bine, recunosc, l-am descoperit din fotografiile de instagram pe care mi le-a arătat cu insistenţă soţia mea. A devenit un loc de inspiraţie pentru multe din vloggeriţele la modă ale momentului!

 

 

 

Din Braşov, locul nostru de campare pentru sfârşitul de săptămână atât de aşteptat, compunem rapid traseul spre castelul aflat la graniţa dintre Muntenia şi Transilvania. Pornim la drum cu energie şi poftă de viaţă, pe o vreme de primăvară plină deşi e doar martie. Părăsim Braşovul, urcăm spre Predeal iar de aici prin Azuga până la Bușteni. Suntem în nordul Munteniei, pe Valea Prahovei, de-a lungul bazinului superior al râului cu același nume, bucurându-ne de prezența acaparatoare a munților, de unde veghează cu acceași solemnitate dintotdeauna Crucea de pe Caraiman. În Bușteni, de pe drumul principal, o luăm la stânga, la poalele muntelui Zamora, unde își trăiește deja al doilea veac castelul lui Gheorghe Grigore Cantacuzino „Nababul”.

 

 

La poartă aflăm că programul de vizitare al castelului începe abia în jumătate de oră, timp suficient să ne familiarizăm cu locul. Ei și de aici începe aventura. Trebuie doar să ai un telefon performant cu suficient spațiu sau musai apartul de fotografiat. La propriu, priveliștea este copeșitoare, în față ai Bucegii și Crucea de pe Caraiman iar jos este Valea Prahovei. Mai puțin cunoscut decât Peleșul, dar cu o istorie la fel de frumoasă, Castelul Cantacuzino din Bușteni este un rival turistic pentru fosta reședință de vară a lui Carol I de la Sinaia. Abia aici am putut pricepe pasiunea „istorică” a fetelor din vlogging pentru acest loc. E pur și simplu o încântare a ochilor.

Dispus pe două nivele, în interior, chiar dacă nu mai are aproape nimic din mobilierul original, castelul prezintă suficiente argumente pentru iubitorii de obiective istorice. Vitraliile, consolele, plafoanele cu grinzi, balustradele din lemn, feroneria turnată în bronz și bogat ornamentată sunt realizate cu mare măiestrie și asta oferă ambianței interioare un sentiment romantic. Iar structura coloanelor dinăuntru are aerul de repertoriu decorativ în stil brâncovenesc. Nu mai spun că șemineele din piatră albă întregesc acest tablou de castel boieresc.

Legenda spune că prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino, poreclit „Nababul”, ar fi vrut să paveze curtea castelului și acoperișul cu monede de aur. Acum ce e cert e că acest castel a fost ridicat între anii 1901 și 1911 la cererea prințului, unul din cei mai bogați oameni ai epocii sale, de două ori primar al Bucureștiului și tot de două ori prim-ministru al României.

Noi am ajuns la castel într-o zi de sâmbătă și ne-am aflat în primul grup de câteva zeci de vizitatori. Iar după noi așteptau și alții. Mulți. Semn că istoria acestui loc și a omului care l-a construit redevine cunoscută. Pe bune, e scos la lumina obiectivelor din vechile cărți de istorie. Vedeți, au și vloggerii rolul lor potrivit. Forma creează fond. Acum mă duc să mă uit pe instagram, poate mai descopăr vreun castel de vizitat!