VIDEO. Cetăţile Ponorului, una din cele şapte minuni ale Apusenilor!

De treci codrii de aramă, de departe poți zări o minune ce te îmbie să o descoperi mai de aproape. Nu e ușor pentru că traseul spre peretele înalt de piatră ce se desfășoară în față este unul accidentat, un povârniș, pe care te cobori ajutat de niște lanțuri vechi dar încă rezistente agățate de stânci. Este cu adevărat unul din cele mai impunătoare locuri pe care le poţi descoperi în Apuseni, Cetăţile Ponorului.

Specialiștii spun că este cel mai mare complex carstic din România, denumit sugestiv Everestul speologiei româneşti. Se află la capătul aval al Văii Cetății, fiind punctul cel mai coborât al întregului bazin închis Padiș – Cetățile Ponorului – 950 metri.

Dacă te încumeţi să pătrunzi în măruntaiele Apusenilor printr-un hău abrupt ce se deschide din masivul de piatră ca o gură imensă ce stă gata să te înghită, descoperi peştera, formată dintr-o galerie unică de peste doi kilometri lungime, străbătută de un râu cu care pe alocuri nu mai lasă niciun fel de porțiune uscată pe care să pui piciorul.

Traversarea peșterii este în mod sigur o provocare. Bolovanii mari, udaţi de apă sau pereţii destul de alunecoşi pe care trebuie să te caţeri devin o încercare la care merită să te pornești. E nevoie de un strop de adrenalină și aventura începe.

Locul este de o frumuseţe care îţi ţine respiraţia la propriu: grandoarea ieşită din comun a cavernamentului şi râul subteran ce străbate peştera până la sorbul final. Măsura golului ce se cască este anticipată parcă de măreţia portalului, unii spun că ar avea vreo 70 de metri înălţime, sculptat de natură sub forma unei ferestre uriaşe într-un perete uriaș și vertical ce ajunge la mai bine de 100 metri.

La intrarea în cea mai importantă cetate de piatră a Padişului apar, alcătuind porţi de acces secundare, cele două cercuri laterale, dolinele, şi împreună cu ele, lumina zilei ce încearcă să se impună în bezna densă a lumii de sub munte. Peştera continuă cu o galerie spaţioasă, cu înălţimi solemne, iar cele mai puternice fascicole de lumină ating rareori tavanul de deasupra albiei râului.

Că tot l-am amintit, râul subteran, năvalnic, zgomotos, adaugă peşterii un farmec personal, cu repezișuri ce te încurcă la mers și chiar câteva cascade ce-i drept de dimensiuni reduse. Presupun că nu e deloc o plăcere să fii prin preajmă atunci când au loc creşteri bruşte ale nivelului apelor.

Dacă v-am stârnit cât de cât interesul, nu rataţi Cetăţile Ponorului din Padiş.

Accesul în zona Padiș se poate face dinspre Cluj – Huedin – Răchițele – Doda Pilii – Platoul Padiș. Dar ultimii 11 km care leagă practic Bihorul și Clujul prin Apuseni sunt aproape impracticabili. Așa că e de preferat drumul mai lung prin Ciucea – Beiuș – Pietroasa – Boga – platoul Padiș. Ajuns aici, urmezi traseul turistic punct albastru cu o durată a traseului de 5-6 ore: Cabana Padiș – Poiana Ponor – Drum Forestier Scărița – Cabana Cetățile Ponorului – Cetățile Ponorului – La Grajduri – Cabana Padiș.  Traseul poate fi început și din Poiana Glăvoi.