
Destinaţie: Cetatea Colţ, Castelul din Carpaţi al lui Jules Verne!
Numele Cetăţii Colţ, de la marginea Munţilor Retezat, a ajuns în toată lumea, în paginile unei cărţi. Autorul este Jules Verne, cel care a scris despre ea în „Castelul din Carpaţi”. Şi nu doar titlul romanului are legătură cu România. Se pare că celebrul Jules Verne a iubit o româncă din Homorod iar de dragul ei a scris această carte de succes!
Cetatea Colţ a fost ridicată în secolul al XIV-lea de una dintre cele mai cunoscute familii de nobili transilvăneni români, a cneazului de Râu de Mori, Cândea, potrivit site-ului www.istorie-pe-scurt.ro. Numele fusese iniţial o poreclă: „Nicolaus dictus Kende”, adică „Nicolae, zis Căpetenie”. Prin maghiarizare, familia este recunoscută astăzi sub numele de Kendeffy. Familia a avut o ascensiune continuă, depăşind vatra Haţegului. Cnejii Cândea s-au împărţit în două familii, din care ramura Kendeffy a rămas pe loc. Cu ziduri groase şi turnuri înalte de apărare, cetatea era capabilă să facă faţă unei artilerii. La mijlocul secolului al XVII-lea, Cetatea Colţ a fost implicată în luptele care au însoţit invazia turco-tătară.
Familia Cândea a construit cam în aceeași perioadă și o biserică, între anii 1310-1315. Istoria a demonstrat că în aceste locuri a existat viaţă monahală. În a doua jumătate a secolului al XV-lea, aici au venit câţiva sihaştri. Pe o piatră funerară a unui mormânt care datează din acea perioadă, care poate fi văzută şi astăzi, este scris „popa Kir Ghenadie”.
Multă vreme cetatea a rămas în uitare. I-a atras atenţia, cu peste un veac în urmă, scriitorului Jules Verne. Criticii care au studiat opera scriitorului francez au ajuns la concluzia că acesta a făcut o călătorie în Transilvania şi a fost însoţit de o femeie frumoasă din Homorod. Se pare că aceasta a fost ultima mare iubire a lui Jules Verne, iar dragostea celor doi s-ar fi consumat și în pitorescul peisaj al castelului din Carpaţi.
Oamenii locului cunosc povestea unei fete de 17 ani care şi-ar fi lăsat baltă mirele, în toiul pregătirilor de nuntă şi a fugit de la părinţi. O chema Luiza, iar Jules Verne îi spunea, „unica sirenă”. Viaţa i-a despărţit pe cei doi. Luiza a fost nevoită să se căsătorească, până la urmă, cu altcineva, şi a plecat cu întreaga familie la Bucureşti. Dragostea lor s-a consumat apoi în scrisori, dar cu timpul, s-a stins. A rămas însă vie pentru scriitor.
În 1944, într-o familie din Bucureşti, într-un scrin, sunt găsite câteva scrisori. De la Jules Verne către Luiza. Epistole de dragoste, pe care femeia le-a lăsat nepoatelor ei. Urmaşii ei păstrează şi alte daruri despre care spun că sunt de la Jules Verne – un ceas cu pendul, două machete ale iahturilor scriitorului şi câteva volume din ,”Călătorii extraordinare”.
Sursa: www.istorie-pe-scurt.ro
Sursa foto: www.istorie-pe-scurt.ro

